Articole in categoria i love my job

as vrea un castron mare (de plastic) cu cartofi fierti (in coaja neaparat) cu multa branza si smantana. si doua furculite desperecheate. in schimb fac tabele. am mai mentionat cumva ca urasc sarbatorile? :)

Iaa.ro anunta precipitat si fericit ca FC Dinamo a devenit membru IAA. *#@#???? Sper ca in replica si contrapartida sa intre si Steaua in IAA, BRAT, IAB si RAA si toate organizatiile. Si sa-l alegem pe viata presedinte pe Becali. E exact ce meritam.

Azi dimineata m-am trezit gandindu-ma ca de fapt si eu sunt un capsunar.

Ca si ei, am plecat de acasa de tanar sa-mi implinesc visul de a avea o viata mai buna ca a parintilor mei. Patroni occidentali m-au apreciat pentru ca sunt serios, muncitor si stau mai mult la birou pe mai putini bani. Am fost mereu politicos, atent, la locul meu, permeabil la tot ce trebuia sa invat. Am deprins repede limba si limbajul lor, asa ca atunci cand din intamplare ajung inapoi acasa nu-mi prea mai gasesc cuvintele in romana.

Prieteni si familie sunt la o mie de mile departare, trimit doar din cand in cand bani sa-si puna termopane noi si taieturi din ziare sa se laude la vecini cu reusitele fiului lor plecat sa lucreze la straini. Cand de Craciun ma duc la ei ma simt stingher. Nu-mi recunosc pe strada prietenii din copilarie, dar cand cineva ma saluta caut sa duc discutia spre domeniul meu la care sunt atat de bun si le explic ce bine e "acolo afara".

Pe undeva probabil voi ramane mereu un emigrant. Un altoi reusit sau amar intr-o jungla ce plateste mai bine ca acasa dar n-o sa fie niciodata "acasa".

Dar de indata ce incepe sezonul de capsuni sunt iarasi plin de energie si pe val. Asa ca mi-am baut cafeaua, mi-am pus costumul office si am plecat sa culeg capsuni multinationale :)

"- USP inseamna unique selling proposition...

- Da. Deci noi avem 5 USP's de comunicat. Ce nu e clar?"

Daca as fi fost in trafic as fi deschis geamul si as fi scuipat cu naduf de militari/razoare/baba novac la ora 9 dimineata: "fa! cin' ti-a dat un brand pe mana?!". Dar cum nu eram in trafic si sunt in esenta o doamna de PR, am zambit candid si am continuat sa explic ca un disc stricat: "USP vine de la unic, adica unul, adica....".

renumita firma internationala "Actualitate" (asa o fi, eu n-am auzit de ei) te anunta oficial, "in mod corespunzator", ca ai castigat premiul de "lider in prestiugiu si calitate". wow, iti zici, uite cum apar roadele muncii (de PR mai ales, ca de muncit muncim toti, important e cine striga mai tare ca munceste). motivatia atent paginata iti lumineaza ziua: "pentru ca stiti ca clientul reprezinta cheia succesului"; "in piete atat de exigente [..] dvs sunteti cei care au puterea de a organiza societatea cu acea grija deosebita". clar oamenii astia stiu despre ce vorbesc, ca doar PR-ul asta e in esenta, "grija". "ceremonia de inmanare va avea loc... vom publica prezentarea completa a companiei ... televiziune... radio... ambasade" - o campanie in toata regula numai si numai pentru tine, excelentul nostru.

"in vederea organizarii activitatilor bla bla va rugam sa ne comunicati acordul dvs in cel mai scurt timp". "maricico! baga faxu' repede, sa vada oamenii astia ce excelenti suntem si la feedback! si suna la coafor de-o programare, ca mergem sa ne luam premiul televizat!"

dar stai, mai e ceva aici atasat...o factura! de vreo 2,000 de euro. care acopera "cheltuieli de participare", printre care:

- invitatia pentru doua persoane si diploma de atestare (pe ce le tiparesc, piele de cangur?);

- trofeul (asta e cea mai tare: "premiul este simbolizat printr-o statuie de marmura, semnata si numerotata de creatorul sau, cu postament din marmura si placuta");

- stampila de cauciuc cu numele premiului pentru a fi folosita in corespondenta dvs;

- 500 de abtibilduri (e, da, asta suna intr-adevar a gala de excelenta si prestigiu).

schemele cu fata presedintelui nigerian mi se par chiar subtile si inteligente. dar astia zic ca sunt la a 14a editie! cati "lideri in prestigiu si calitate" le-or fi trecut prin cont... oare exista companii care chiar pun botul la faze d-astea?! pentru un premiu simbolizat de o statuie de marmura cu postament si placuta si, desigur, 500 de abtibilduri?!

cu cat angajatorii devin "mai complecsi" in politica de compensare angajati, aducand hoarde de specialisti HR si traineri si inventand scheme din ce in ce mai complicate de bonusare (cu corelare index de business development cu radical din pi pe 4, tz% training afara) si inventand sesiuni comune de fericire corporatista care, nu-i asa, si ea trebuie perceputa emotional ca facand parte din marele pachet viu si vibrant care se numeste "de ce vin eu la voi la munca", cu atat cererea devine mai simpla si directa: "frate, lasa abureala, spune-mi cat imi dai pe luna salariu. restul e poezie...". 

Ca eram intamplator in zona (si m-am jurat la un moment dat ca oriunde m-ar trimite mama dupa paine verific si calendarul concertelor din cartier) am ajuns luni seara sa vad Gwen Stefani. La Bercy Paris. In Sweet Tour 2007.

Fata asta traieste cu pofta. Ok, cred ca are si pr bun (sau poate sunt eu biasata pe viata si nu-mi mai pot macar inchipui ca cineva poate spune ceva frumos cu alt motiv decat "sa te faca la pr").

Dar chiar am crezut-o cand a luat-o de nebuna pe scaunele din sala si a cerut un servetel ("you made me sweat tonight" a spus ea simplu, spre deliciul salii) si cand a tipat catre sala care ii canta "you're fucking amazing, Paris!" (da, sala ii canta, aparent acolo bisurile se canta, nu constau ca la noi in batai din palme ritmice pe care strigam toti ca la vizitele oficiale "ma-i-cal ma-i-cal"... si 15,000 de oameni care canta un refren e o scena de vazut, pe bune, despre reactia salii si cum chiar stiu sa se distreze la un concert ar fi multe de spus). O incadram in categoria "tare, frate!"

Si mi-a mai placut pentru ca e femeie. Nu pustoaica d-aia de 14 ani cu manager pedofil.

A face afaceri in Romania tine de networking, de relatii personale, de chimie. Nu cred ca e mare diferenta fata de "liga mare a afacerilor", intotdeauna mi-am imaginat 2-3 batranei inca verzi, jucand golf si stabilind intre doua lovituri soarta dolarului si a pretului petrolului in urmatorii 5 ani... E normal cred eu, pentru ca te implici / aventurezi intr-un start-up/merger/achizitie si functie de cata incredere ai in partenerul de afaceri, nu te ghidezi doar dupa niste cifre contabile seci.

Dar a-ti face jobul profesionist, mai ales de la middle level in sus, well, e alta treaba in Romania... Pai de la cine ni se pare noua ca am invatat ce e cu standardele astea?

Am avut (si inca mai avem, dar parca mai discret) generatia expatilor, care isi alegeau colaboratorii, furnizorii si uneori chiar si angajatii din Office, Bamboo, Downtown si alte locuri gen. Apetitul lor pentru bautura ieftina si fetele fara inhibitii ma uimeste si acum, desi am vazut cateva tari straine si n-as zice ca vin chiar din prohibitie, saracii. Stilul asta al lor de parca au rupt lantul si-au fugit de acasa e punctul lor slab evident ("socializarea" devine parte din job description), dar poate fi si un mare dezavantaj, caci in parteneriate de sex opus intervin momente jenante: doar n-o sa iesi la agatat cu clientul daca esti fata si nici n-ai sa mergi cu clienta la un epilat ca fetele daca esti baiat.

Si mai avem "baietii buni" din early 90's, descurcareti, simpatici, deschisi la orice experienta, bataiosi, modelul "hai mai sa facem sa ne fie la amandoi bine, nu vezi ce greu e sa fii argat?". Marea majoritate are si o amprenta puternic antreprenoriala si trebuie sa le admiri ambitia si determinarea cu care au facut bani. Caci cei mai multi dintre ei au facut multi bani.

Cam de la astia am invatat noi cum sa-ti faci jobul. In plus, e drept, noi am avut ceva mai multa carte (nu ca ei n-ar fi vrut, dar la expati era suficient sa accepte un job in Romania, iar ceilalti nu au avut nici timp nici sursele pe care le-am avut noi). Asta ne da dreptul sa ne afisam acum peste tot ca fiind noua generatie de "adevarati profesionisti".

In realitate, daca te uiti mai de aproape, vezi ca am luat ce era mai prost si la unii si la altii dintre "mentorii" nostri: succesul ni-l masuram in cate seri pe saptamana mergem in bamboo si marcile pe care ni le atarnam la incheietura, ne batem in declaratii care mai de care mai ambitioase si ne place al naibii sa fim in centrul atentiei. Multi ne facem, nu-i asa, bloguri. Ca e cool. Dar hai sa o recunoastem: e important sa castigi, nu conteaza ce reguli deontologice, profesionale sau chiar umane incalci. Ne place sa "schimbam informatii la o bere", dar n-am vazut pe nimeni sa vorbeasca deschis si onest despre job. Nu business, ca si aici am senzatia ca incepem sa ne pricepem toti, ci de job. De modul in care intelegem sa venim la munca si sa ne tratam colegii, furnizorii, clientii, partenerii. Si nu in ultimul rand cum ne tratam pe noi insine.

Ca tot e asa hot subiectul "resurse umane", ma intreb si eu ca blonda: cati dintre managerii de mare succes isi pun pe bune probleme cum o sa arate generatia urmatoare de profesionisti de succes si ce invata de la ei "juniorii de azi".

in servicii, oamenii fac diferenta. chimia si increderea pe care o construiesc cu clientul, capacitatea lor de a "se vinde" ca fiind de partea lui. echipa e totul, punct unic de control si evidenta.

relatia trebuie "simtita", anticipata, crescuta. de aici greseala pe care o facem frecvent de a compara, metaforic sau nu, relatia de business cu o logodna/casnicie. si toata literatura ieftina care incepe sa curga din acest punct: schimbarea unui furnizor de servicii e vazuta ca tentatia blondei de alaturi, un review de contract ca nemultumirea nevestei neglijate, un feedback taios ca rabufnirea de mascul ofticat ca au pierdut ai nostri meciul aseara... si lista ar putea continua un kilometru.

foarte gresit. din doua mari motive: primul - linia dintre profesional si personal se blureaza la un moment dat si incep sa apara scapari ("las-o ma ca merge si asa, ne cunoastem", atat de specific romanilor, devine obisnuinta foarte repede); al doilea - ai tendinta sa vezi totul in roz, ca doar aveti acte, copii, o istorie, imposibil sa se intample ceva foarte nasol fara o uitatura urata sau un trantit de ciorba pe masa care te-ar preveni ca ceva e in neregula.

in aceasta abordare vei fi concediat numai prin surprindere. ai sa fii naucit. dezamagit. te vei simti tradat. ai sa acuzi echipa, din care brusc nu mai faci parte, de inconstienta si lipsa de luciditate.

dar ti-ai facut-o cu mana ta. nu lasi o relatie de business sa devina o "lautareasca" unde nu-i nevoie sa fii alert, caci nuntasii par sa se inteleaga bine.