Aprilie 2007

Preludiu: "Tata, eu diseara ma duc la eros show". Tata se uita fix undeva deasupra liniei sprancenelor mele (si ele blonde), asteptand parca poanta. "Am citit in ziar ca sunt reduceri la carti la Dalles", incearca el o manevra de deruta.

Intercourse (action baby): Polivalenta. Vreo 5 standuri bogat asortmentate cu dvduri, dildouri de toate marimile si culorile, catuse cu blanita roz, bicuri, chilotei cu trompa. Ma rog, nimic spectaculos, ca doar suntem baieti mari si-am intrat macar o data pe un site sau intr-un magazin dintr-acela cu 18+. Spectaculoasa a fost bunesa din program, o nurlie dezinhibata (deci da, sa fii sexi tine doar de atitudine) care s-a urcat pe scena si zeci de telefoane si camere digitale s-au ridicat mai ceva ca la depeche sa imortalizeze momentul. In jur cupluri mimand naturaletea, domni cu moaca de pedofil stergandu-si discret balele din coltul gurii, pustani ranjind si dandu-si coate. Toata lumea face poze. Bunesa solicita un voluntar. Contrar aparentelor, toti fac un pas jenat inapoi (desi fata era rasa peste tot, regulamentar, avand si un inelas infipt acolo unde va inchipuiti si dumneavoastra). Dupa alte doua contorsionari si un spagat periculos peste scaun, un singuratic tuseste si este declarat voluntar. Urca pe scena si in 30 de secunde ramane in niste boxeri gri cam obositi. Nurlia cu carne tare ii da tarcoale lascive, il tranteste la podea, ii aseaza inelusul mai sus mentionat fix intre ochi. Sala e in delir, blitzuri ca la balamuc, fluieraturi, ce mai, orgie live. Boxerii gri raman insa nemiscati. Bunesa dezamagita face un semn catre dj, muzica tace, mototolul e trimis inapoi in public.

Postludiu: "Blondo! Ala de iese acum pe usa nu e exul tau?!?". Telefon in teaca-adunat gasca-semnal de plecare: 5 secunde. Iesire-parcare-ambalat motor: 12 secunde. Curbe inguste polivalenta-trecere de pietoni-stop tineretului: 16 secunde. Avarii-marsalier-oprit in mijlocul drumului: 4 secunde. Roseata de pe fata lui la intrebarea "ce faci, mai, tu erai sus la eros show?": pricelessssssssss.

Morala: A meritat sa ratez reducerile la carti.

Se iau:

- pantalonii de training "aia buni", luati de la o firma de renume cand erau reduceri dar desigur ei nu erau redusi dar mi-a fost rusine sa mai dau inapoi la casa cand mi-a picat fata auzind pretul;

- "adidasii" luati din state special pentru sala cu doar 10 para (nu ca ar fi avut un defect, dar erau cica vechi, din colectia de acum 2 ani:D);

- maieu asortat atent selectionat pe criterii complicate incluzand grad de vizibilitate transpiratie dupa juma de ora de cardio, elasticitate zveltita cand trece tipul ala cu muschi pe langa tine exact cand te caznesti cu o gantera de 5 kile si arie acoperire buric;

- costumul de baie, papuci de plastic pentru piscina;

- prosop mic de sala, prosop mare de piscina, ideal la aceeasi culoare cu costumul.

Ajunsul la sala e optional. E suficient sa cari un rucsac maaare cu toate astea de mai sus vreo doua saptamani. Lumea te vede cu rucsacul, comenteaza cu un aer usor admirativ-gelos: "wow! mai ajungi la sala? bravo, eu nu reusesc deloc... se vede pe tine ca faci sport". Si gata, esti fit! :D

nu poti pierde ce nu ai

(si aici ar putea continua o lunga dezbatere legata de conceptul de atasament de mi l-a spus mie un yoghin, dar lasa)

Poti sa stai si sa fugi in acelasi timp? Poti sa urasti si sa iubesti la fel de mult? Poti sa fii si viu si mort?

hm... prima oara cand am primit linkul am crezut ca e o gluma. o prostie d-aia cu americani care descopera colegul mort in cubicalul lui de trei zile ca asa sunt ei mai coporatisti si cubicali si necomunicativi.

si sunt sigura ca acum pr-ul corporatist face planuri de criza, verificand daca Raluca avea vizita medicala la zi, protectia muncii semnata si pregatind un comunicat de presa. niste juristi calculeaza riscul si propun "pozitia oficiala". la fel cum sunt sigura ca oamenilor celora de acolo chiar le pare sincer rau. un sef ii trimite acasa mai devreme si sigur o sa ii scoata la un teambuilding undeva frumos anul asta.

si sunt la fel de sigura ca povestea va circula pe bloguri si pe mail cu mesaje emotionale si sfaturi prietenoase sa mai lasi munca si sa te bucuri de ce e cu adevarat important in viata.

asa cum stiu sigur ca in cateva zile vom uita si o sa ne vedem de viata, mai exact de birou si proiecte si deadlineuri, caci pana la urma e ok sa spui ca tu ti-ai asumat ca biroul e viata ta, caci e rewarding si interesant si te ajuta sa cresti tu ca persoana, desi nu mai duci ca la 20 de ani si "astia mici" care vin in echipa nu inteleg ce inseamna sa faci lucrurile cu pasiune si daruire si sa dai 150%.

pentru ca pana la urma problema e una de prioritati. si de curaj. sa vezi si sa intelegi cand trebuie sa spui stop. sa te privesti cu luciditate raspunzandu-ti cu sinceritate la intrebarea "eu ce sunt si ce caut in viata mea?". si mai ales sa actionezi in consecinta.

asta e linkul. ma duc ca e deja noapte si maine dimineata am un proiect de predat. iarta-ne, Raluca, nu invatam nimic.

aici mi-as cauta vacanta

(asta imi aminteste de o vacanta studenteasca facuta anul trecut, cu rucsacul si trenul noaptea, pentru a carui organizare ne-am luat insa agentie de turism. ah, cum cresc ele insele "fitzele" cu varsta si comoditatea... ah, cum se sterg sub blugii de firma urmele de nisip de vama... ah, daca am putea sa ne amintim mai des valoarea clipelor mici mici dar atat de mari!)

 

o sa ma imbrac numai in culori fistichii si n-o sa am nici un sacou

o sa cumpar toata ciocolata din lume si n-o sa ma-ngras

o sa am o gradina care miroase a primavara si n-o sa fie frig niciodata

o sa fiu importanta pentru cineva si n-o sa-mi mai pese de nimic

Descoperi brusc, ca o izbitura de baros in teasta, ca traiesti in orasul de smarald, truman show sau mai pe romaneste vezi ca ti-ai construit o iluzie. Darami peretii in spatele carora e posibil sa fie nimic? Traiesti ca-n solaris amagindu-te mai departe? In primul caz esti nefericit dar lucid. In al doilea poate esti fericit, dar traiesti intr-un castel de nisip. Hm... Tough decision

Aseara am ramas inchisa in casa. Pe modelul frumos imbracata ready to party cu taxiul in fata casei - clanta mea a refuzat sa mai functioneze. Usa era deschisa, dar total impasibila la orice comanda. Soptesc de sub poarta, ma rog, sun, un prieten se indura de mine si ma elibereaza afara.

Azi dau sa intru in ING la bancomat. De dincolo de usa un pusti se hlizeste la mine, in loc sa deschida usa, mitocan obraznic si prost crescut! Ma rog, scococesc dupa card, deschid eu usa din afara, imi vad de viata. Cand sa ies, inteleg: usa nu avea clanta pe interior! Lipesc fruntea de geam, ciocan si incep sa ma hlizesc catre trecatori, aratand cu semne de maimuta ca-mi trebe ajutor cu clanta.

Deci cred ca am o problema interior / vs / exterior. Si cu clantele, clar.

Sun la rds. Ca n-am net de 4 zile si nu mai am nici o idee ce sa restartez. Prima intrebare: "e in priza?" Dupa acest start optimist numar beculete modem. Reintroduc parola. Mut firul. Deschid ferestre cu nume ciudate. Apare connected dar degeaba. "A! Nu e windows?! Nu va pot ajuta..." Bine ca te interesa cum stau cu priza! Vreau net!!!

Daca ai ceva de spus, spune-o. Ok, vrei sa fii politically correct si construiesti pledoarii alambicate. Sau esti un badaran si arunci cuvinte grele doar ca sa doara. Fine by me. Dar spune naibii ce ai de spus! Nu te ascunde dupa pretexte si zambete piezise, nu te mai preface ca iti pasa, mai lasa-ma cu agendele tale ascunse paralele parsive.

Vezi acolo la tine in spate. Nu, nu acolo, incearca sa ignori o clipa confortul pe care ti-l da statul pe fund. Mai sus. Chestia aia de-ti tine sacoul sa nu cada. Da, aia. Se numeste coloana vertebrala. Ia vezi, daca-ti folosesti coloana cand vorbesti ce iese? 

Eu chiar asa am fata de prost?! Stati, nu sariti sa raspundeti, e o intrebare retorica si atat :)

Dilema este alta si suna asa: am doi prieteni. Unul frumos destept si devreme acasa. Genul ala pentru care bagi mana in foc ca va sari pentru tine oricand in bataia pustii, iti va da camasa de pe el si nu-ti va cere nimic in schimb pentru dragostea si loialitatea lui. Celalalt e un mic sarlatan plin de farmec, oportunist, ti se strecoara in suflet doar ca sa fie sigur ca te poate rani mai adanc. Dar e sociabil si istet, are scoala vietii si o mie de masti, stiti voi, genul ala de ajunge sa fie indispensabil intr-un anumit moment loc context gasca si care pretinde ca stie intelege tot. Va tinde sa te manevreze, pe tine si pe altii din jur.

Si vine sfarsitul lumii si poti lua numai unul dintre ei in adapostul antiatomic.

Dilema mea e: cum sa ii spun eu prietenului frumos destept si cuminte ca pentru binele speciei trebuie sa-l las prada sfarsitului lumii caci in viata se pare ca pe lista lui Darwin sunt tocmai astia sarlatani oportunisti lipsiti de scrupule care cad mereu in picioare si-s vad doar de interesul propriu?!

A judeca (pe cineva, ceva) vs. a evalua (pe cineva, ceva).

Mintea omului e facuta, orice mi-ati spune, sa functioneze legat direct si puternic de suflet (aka sentimente, frustrari, sperante, atasamente); deci tinde automat sa judece. Daca am avea incorporat la fabricatie un mecanism care sa ne faca sa evaluam (mi-ar fi placut un cuvant mai corect in romana, nu-l gasesc) situatii, contexte, implicatii probabil lumea ar arata altfel.

o fi bine? o fi rau?

Spital. Lume preocupata, lume necajita, priviri in pamant, priviri pierdute si confuze. Halate albe ce par din alta lume, reci si goale, basmale negre de la tara cocarjate sub povara plaselor de rafie.

De niciunde apare vecinul de la 3, celebrul vecin de la 3, mare ceferist cica in tineretile lui, barfele prin bloc erau ca a fost controlor de trafic, la un moment dat stresul si responsabilitatile l-au doborat si a avut cateva luni in care plimba papucii si zicea ca-s vapoare. Acum e spre 80 de ani, balbait ca in tinerete, probabil cu ceva sechele de la plimbat papucii. Si vorbeste la fel de tare. "Vvvvvveccciiinnnnnna! Cccce fffffaccccci aiccci? Aaaooleo. Nnnnnnu mmmmm-ai vazut nu tttte-ammm vazzzut! Bbbbbbine?".

Hm? Mai privesc o data si compilez mesajul. E cu o babuta mititica si uscatica, cu un pulover bej cam stramb pe umerii ingusti. Inteleg ca nu e nevasta-sa, ar fi salutat si ea. Si i-o fi frica ca-l parasc?! Te mai temi de nevasta la 80 de ani?! De fapt, te mai temi de ceva pe lumea asta la 80 de ani?!?

Sau... poate crede ca de fapt eu am ceva de ascuns la spital si-mi face mie un favor... "Saru-mana. Nu v-am vazut. Si nu m-ati vazut. Sanatate multa oricum" raspund repezit si ma pierd pe coridoarele spitalului.

[...] "acceseaza acest link pentru a ne transmite sugestiile tale in privinta a ceea ce iti doresti sa gasesti pe Wall-Street. Asteptam de la tine sa ne propui idei interesante pe care le-ai remarcat in publicatiile internationale de specialitate si care pot fi adaptate la zona de publishing online din Romania. Pe langa feedbackul tau critic, ne poti oferi sugestii care sa devina in final realitate, cititorii urmand sa aiba acces, in final, la mai mult continut de calitate si interactivitate"

Astia n-au bani sa-si cumpere singuri "publicatii internationale de specialitate"? Sau e vreun nou produs de tip "user generated content" si nu m-am prins eu? De ce i-as da eu cititor/abonat idei ce sa scrie?

Nu exista decizii grele, ci doar dureroase. Cum iti asezi viata in lucruri mari si mici depinde de rezistenta la durere. Ne inventam scuze si pozam in duri, fugim sau ne aruncam cu capul inainte, ne imbatam, incercam sa o ignoram sau sa-i radem in fata. Totul in viata e cat poti duce - "it's a matter of pain management"... Because remember, life just brings more and more pain...

(Bazat pe un episod din Grey's Anatomy. Filosofal si profund cat poate fi un serial TV. Educativa si solutia de a trata durerea unui pacient alergic cu porno, ca cica produce endorfine si-ti amorteste durerea:D)

Sa zicem ca exista o trasatura care te caracterizeaza profund si irevocabil. Cum ar fi faptul ca esti.... blonda (ca sa luam un atribut la intamplare). Esti blonda de mic copil. Razi sanatos si molipsitor desi nu pricepi bancul, incurci interserctiile cu o privire pierduta, cand te intreaba cineva la telefon "cu cine vorbesc?" tu raspunzi vesel "cu mine!". Esti blonda si pace. Oricum ti-ai vopsi parul de-a lungul vietii. Esti blonda pana la ultima molecula.

Si vine EL (ipotetic si generic, EL desemneaza orice entitate cu care blondele ajung sa interactioneze intr-o viata de om, de la varul din Tecuci sau seful de scara pana la harap-alb). Si zice: "esti minunata. true to your own definition. apreciez/iubesc/respect faptul ca esti atat de... blonda. doar o rugaminte: de maine as vrea sa fii bruneta"(si parerea lui conteaza, sa zicem ca ramai fara apa calda daca nu te faci bruneta cand a zis seful de scara...)

Daca cineva e deranjat de biroul tau tip haos, de faptul ca intarzii la orice intalnire, e calcat pe nervi de stilul pisicos de a raspunde la saluturi sau de faptul ca plangi la filmele indiene te schimbi? Sau doar iti ajustezi comportamentul fata de acea persoana? Se presupune atunci ca il minti in privinta a ceea ce esti tu in realitate? Pana unde ne putem schimba cu adevarat?

Si daca "baietii poate da' nea Puiu nu vrea"? Se presupune ca am pierdut la masa verde sau nici macar n-am mai ajuns sa fim inscrisi pe tabloul de start?!

Exista "relatii-poker" si exista "relatii-sah".

In poker conteaza miza si sunt la mare pret cacealmistii. Iti joci mana cat mai bine, intrebandu-te ce carte are celalalt si cum ai putea sa-l convingi din privire, tupeu, stapanire de sine ca ai roiala. La sah pleci de la premise egale si transparente, dar castiga cel ce poate anticipa 7 pasi inainte, cel care vede dincolo de patratica reginei "care e jocul". Iti trebuie stapanire de sine, creativitate si, o da!, o minte ascutita si mereu alerta.

Ma intreb daca sahul pe dezbracate ar intra in prima sau a doua categorie...

ma intreb cum arata poza daca il gasea pe el insusi si nu doar masina lui...

Si daca textul cu "esti prea bun pentru mine, meriti mai mult" e pe bune?? Adica ajungi in situatia in care fraza asta nu e text de desparteala fina ci chiar o revelatie ce te izbeste uitandu-te in oglinda sau, mai rau, evaluandu-ti prestatia?

Recunosti asta in fata lui sau o lasi asa sa curga ca poate a) el nu se prinde; b) te straduiesti sa te ridici la inaltimea standardelor recent descoperite?

Uneori daca ignori din toata inima o problema chiar ai senzatia ca se va rezolva. Si ai senzatia aia de "usuratate" cretina si senina. Dupa care te izbeste fix in cap mai dureroasa ca niciodata - ea problema. Dar cred ca clipele alea de desprindere merita sa incasezi reculul. E un echilibru mai abrupt pe care ti-l asumi. Sau nu.

Icnesc un tipat si-mi simt neuronii striviti in secunda in care teasta mi se propteste violent in plafon. Simultan si concomitent, mandibula se inchide menghina in jurul limbii ce-si pierde instant echilibrul si varful. Simt gust de sange in gura. Dar nu e decat "o tamponare usoara".

"Uita-te, ma, la ea.... uita-te la ea! unde faci fai proasto stanga dupa banda intai? nu m-ai vazut?". Taximetristul bombane si se duce sa discute cu pustoaica ce coboara dintr-un, cred eu, Cielo. Din masina agresoare se mai itesc 3 capete, blonde in majoritate. Sunt agitate si toate s-au pus pe vorbit la mobile. Eu ma las pe bancheta si-mi pipai fruntea. Taximetristul le striga "ne vedem la politie" si da sa plece. Fetele sar pe el ca aoleo nu vor sa-i ia carnetu', stai sa vina prietenul meu, e aici, aproape. "Pai am clienta, doamna", zice soferul oprind motorul.

Restul e la fel de cliseu: prietenul masiv si dur a urlat inca de pe partea cealalta a strazii "e a doua luna asta, a doua masina pe care mi-o busesti! si voiai sa-ti dau beemveul azi!!!! mie sa-mi povestesti exact cum s-a intamplat!". Convins ca e vinovata ea, vine si se apleaca soptind de data asta la geamul taximetristului "hai, jupane, ne intelegem, cat te costa aripile alea?". Apare din neant un politist, se invarte in jurul masinilor, le da niste foi la amandoi si le spune sa mearga la politie. Apare si un alt taxi care termina cursa lu' colegu'. Pe care am si platit-o.

... portocalii nealtoiti sunt amari si neprietenosi, faci fata aia strepezita dupa ce ai gustat din greseala. si vestea proasta e ca arata la fel ca cei buni...