August 2007

sprijinite moral de good old Jack, asa, ca fetele, am dezbatut dihotomia schizoida a cuplului modern.

am deplans deprecierea accelerata a valorii investitiilor emotionale.

am analizat obiectiv conditia femeii si linia fina dintre 'amanta naiv-pacatoasa' si 'nevasta istet-iertatoare' (aici ne-am cam certat, date fiind situatiile noastre sociale diametral opuse, ea fiind, of course, familista fericita, eu ce-a mai ramas din ecuatie).

am efectuat regulamentar un ritual de exorcizare constand in:
a) spargerea de marginea cazii a unei sticle de vin foarte vechi puse la pastrare "pentru seara aceea speciala ce va sa vie";
b) aruncarea pe geam a unui prajitor de paine (am zis sa facem si noi ceva ca microbistii la suparare si nu ne-am indurat de televizor);
c) distrugerea meticuloasa a pozelor (unele cu tot cu rama, considerate contaminate, ulteior am vazut ca rama aia desteapt-digitala avea si optiunea delete, saraca, ea n-avea nici o vina, am trecut-o la victime colaterale, ca doar stim ce-i aia);
d) infigerea singurelor doua ace pe care le-am gasit in casa intr-o momaie informa zacand pe post de martisor (dar le-am infipt in locuri strategice si am rostit mantric fraza magica "bip bip biiiiiip").

in final am decretat una dintre concluziile cele mai luminate ale omenirii: "nu barbatii sunt porci, ci femeile sunt proaste".

si cu asta am incheiat seria posturilor melodramatico-introspectivo-looseriste. si asa i-am dat mai mult decat merita.

oamenii care iti stalcesc fata in pumni si apoi se poarta ca si cu nimic nu s-a intamplat. si au si pretentia ca si tu sa te porti ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, pentru ca "esti fata mare si-o sa-ti treaca". adica dupa ce tarasti omul in suturi prin noroi tu ai vrea ca el sa se ridice si sa arate ca scos din cutie si sa te intrebe cu zambetul pe buze "buna. ce mai faci?". nu e doar mitocanie, e ipocrizie crunta. si nu urasc nimic mai mult decat ipocrizia.
sunt sigura ca daca te-ai duce cu factura de curatat costumul ti-ar plati-o darnic. te-ar ajuta sa-ti pui dinti noi, desigur. iar in final ti-ar recomanda si ar insista sa plateasca el si psihologul. "asta e viata, intr-un fel sau altul platim toti, dar mergem inainte" iti va spune intelegator si usor condescendent, caci asa e el, usor patronizing, n-are ce sa faca, e doar mai destept decat toti.
sper doar ca oamenii de genul asta sa-si piarda macar pentru o zi poleiala gaunoasa si sa se vada ce sunt cu adevarat.

lumea e plina de amici. mai mici sau mai mari, sunt la fiecare colt, la fiecare cafea, la fiecare conversatie. si tu, bou asocial prins de munca, ajungi sa crezi ca le pasa. din motive de context si moment, stress, crezi ca unii iti sunt chiar prieteni. si apoi vine sambata si nimeni nu te suna. pai cand iti zic ca esti bou...

nu e bine sa doresti raul cuiva, se intoarce inzecit asupra-ti. nici daca-l merita? si daca iti doresti tie raul? cu binele se aplica la fel?

imi revizuiesc mult iubita teorie cu sistemele de referinta. pentru simplul motiv ca e posibil ca mai multe sisteme de referinta sa fie perfect valide simultan. mai mult, cand mai mult de doua sisteme de referinta sunt valide, niciodata, dar niciodata, nu se va folosi sistemul tau de referinta pentru judecata si decizie, ci celalalt. so why bother anymore?

sufletul meu a murit acum cateva saptamani. pe nedrept sau eu cel putin nu reusesc sa pricep dreptatea lumii asteia. am crezut ca suferinta si sacrificiul lui se vor intoarce binecuvantat si ceva se va schimba spre bine. de fapt e tot mai rau.

daca ai fi in locul meu n-ai mai avea incredere niciodata in nimeni.

exista greseli pe care le poti indrepta sau compensa, dar cele mai multe greseli pur si simplu asta raman si nu poti face nimic sa le stergi.

intoxicarea cu televizorul duce la relaxarea si inhibarea pornirilor negative (intr-un sistem de referinta general acceptat, desigur, in sistemul meu sunt perfect corecte dar se aplica teoria de mai sus). esti o leguma, dar macar esti o leguma pasnica :)

sunt oameni facuti sa fie singuri, ceea ce pare o prostie, dar asta e. si oameni carora nu le pasa de raul ce-l fac. sau nu-l inteleg. dar iar ajungem la sisteme de referinta...

blogul asta devine patetic. sau sa am curajul sa spun ca eu devin patetic. hm...

ps. si ma chinui de doua zile sa-mi amintesc cum se numeau personajele si o piesa de teatru vazuta cand eram copil. el o iubea pe ea atat de tare si-o vroia atat de mult sa fie a lui incat ii ucide logodnicul. ea il ia de sot numai ca sa se sinucida in chiar nopatea nuntii, caci numai ucigand ceea ce el iubea cel mai mult putea sa-l faca sa inteleaga cat de mult rau a facut... totul cu iz de mahala de inceput de secol, sa fie oare sebastian?

vara si-a pierdut titlul de anotimp preferat. n-o sa-mi mai placa niciodata vara.

80 de japonezi se sinucid zilnic. rata e mai mica la noi din motive de religie cica. mituri (tipul asta scrie genial, parca e martor iehova plecat dupa adepti in pantelimon, iar aia cu I love you m-a dat gata) si simptome depresie.

dragostea adevarata (va rog sa sesizati sublinierea - e vorba de dragostea pe bune, nu d-aia asa foc de paie, dragostea aia de filme indiene, calita de vicisitudini, testata in cele mai grele conditii, nealterata de intemperii si schimbari bruste de clima) n-o poate trai oricine. trebuie sa fii special, ales, deosebit. dragostea adevarata se diferentiaza net de dragostea ... sa-i spunem ca la detergenti "obisnuita" (ca neadevarata e cam dur, nu-i asa) simplu prin, desigur, marketing.

ai plan de marketing bine pus la punct, abordare 360 cu includerea punctelor de contact relevante, mesaj bine ambalat si headline zglobiu, esti in categoria indragostiti, deci deja esti bine. daca ai si-o executie de lacrima in coltul ochiului macar pe suporturile preferate de inimile mai sensibile (neaparat si un plasament mic in surprize surprize) rupi clutterul de-i merg fulgii. g-a-r-a-n-t-a-t mesajul tau va fi decodificat ca dragoste adevarata. si sala e toata in delir.

ce daca in pachet e acelasi detergent obisnuit?! make marketing, not love! importanta e perceptia ta, imaginea ta, da-l in papuci de target! o sa existe intotdeauna un consumator pentru reteta asta.

"cum se distrau copiii stramosilor nostri".

pai... mazgaleau peretii cavernei, se alergau cu puii de dinozauri si se ascundeau dupa copaci sa traga un pic si ei din pipa pacii. dar de ce ar ajunge cineva sa gugaleasca chestia asta?! o vrea sa-si creasca copilul in spiritul traditiei, cine stie :)

cica e ultima dementa in materie de extreme sports - buggy rolling. tipul asta coboara cu 100 km/h avand pe el basically niste roti...
tipii astia cu spoturile extreme chiar au o groaza de povesti bestiale, absolut refreshing in momentul si contextul date. cu ocazia asta am gasit si raspunsul la marea dilema "ski sau snowboard?" :)

<you have to find your own "they lived happily ever after" couse' mine is not ending here> zise eroul in momentul apeoteotic al filmului si tranti un pumn in mecla lu' the villain de i se stinse astuia lumina la mansarda.

de ce happy endingu' cuiva trebuie sa fie unhappy endingu' altcuiva? oricat o fi printesa de draguta, fat-frumos de viteaz si imparatul de bun si drept, azi am compatimit cu piratii, zmeii, vrajitoarele, surorile urate, fratii neinsemnati ai lui praslea, toate personajele destinate din start sa si-o ia in freza orice ar face, cei care oricum ar curge firul narativ vor pierde. oare nu s-ar putea face o poveste in care sa aiba si ei un "they lived happily ever after" al lor?!

pentru ca interlocutorul nu e interesat cu adevarat ce faci tu in momentul ala - e o formula goala de orice sens si lipsita de orice originalitate cu care ne-am obisnuit toti sa incepem o conversatie sau sa salutam mai mult decat cu un simplu "buna ziua".

e semn ca incercam sa "spargem gheata" cum se zice, e felul in care vindem ideea ca "uite, te intreb ce faci, deci pastrez aparenta ca m-ar interesa persoana ta, deci e o discutie din care amandoi avem de castigat, deci fii atent si pozitiv".

faceti o incercare. orice ati raspunde -  banalele "bine" si "prost, multumesc", glumetul "vorbesc cu tine" sau placidul "nimic" - intotdeauna va urma o ingaimatura "aha/ma bucur/nasol" sau o insailare de inca una-doua fraze cu valoare comunicationala zero.  daca aveti noroc, adevaratul motiv al apelarii apare destul de repede: "auzi, poti sa ma ajuti si pe mine cu..." (poate fi vorba de bani, informatii, pareri etc)

cand sunt tentat sa incep o conversatie cu "buna. ce faci" imi amintesc ca acum vreo 3 ani o clienta incantatoare si-a impreunat mainile, a zambit si mi-a raspuns: "nu fac asa bine. am mancat ceva stricat aseara si de atunci am diaree. la toata intalnirile ma asez langa usa ca ma taie cand mi-e lumea mai draga".  pe mine cu siguranta m-a lecuit de ipocritul "ce faci?".

in incercarile mele repetate si esuate de a ma lasa de fumat am auzit tot felul de retete anti-dependenta. pe de o parte sunt vocile care spun ca trebuie sa te lasi brusc si dintr-odata, sa lupti cu proprii demoni, sa musti din masa, sa nu mai pui tigara in gura neam. e al naibii de greu, dar cu multa apa cam in 6 luni esti free. pe de alta parte e teoria ca organismul tau e prea dependent de nicotina, ca s-ar putea sa aiba un soc iremediabil, ca cea mai buna reteta detoxifiere e sa te lasi treptat. adica fumezi din ce in ce mai mai putin pana cand intr-o dimineata te trezesti ca nici nu-ti mai trebuie, esti vindecat de dependenta pacatoasa de nicotina. 

daca ajungi in situatia cand tre' sa-ti tratezi dependenta de un om care o fi cea mai buna reteta?

"adevarul doare o vreme. minciuna doare pe vecie"

fidelitate cica inseamna "statornicie in convingeri, sentimente, atitudine; devotament, credinta; precizie, exactitate" (de pe dexonline). deci ar trebui sa remarcam in primul rand ca lipseste ideea de "a nu insela" cu care, iata eronat, tindem sa asociem fidelitatea. basically, daca ceea ce iti ofer este coerenta in "convingeri, sentimente, atitudine", in rest pot sa fac ce vreau, inclusiv sa arat altcuiva aceleasi chestii. in felul asta fidelitatea nici nu suna foarte rau.

martirii, nebunii si indragostitii sunt fideli unor valori, zic ei, mai presus de definitii de dex si asta le da puterea de a avea "acelasi mesaj" indiferent cui s-ar adresa. martirii au dovedit ca sunt gata sa moara pentru convingerile lor. nebunii si indragostitii in schimb doar declara eterna fidelitate principiilor, ideilor si sentimentelor afisate. cu pastile bine dozate si intamplari bine plasate si unii si altii ajung sa-si insele partenerii, indiferent daca acestia sunt o instanta divina, cercul de sahisti, pur si simplu cei cu care impart patul sau afacerea.

asa ca fidelitatea e un concept bun, dar imposibil de executat. deci n-am de ce sa ma oftic cand imi dau seama ca am fost inselat.

"tell them how u'll bore them, bore them, tell them how u bored them" - basic presentation useful stuff

delicios. via

In ORICE relatie e nevoie de doi.

sa te minti pe tine insuti e poate cea mai nashpa specie de minciuna, pentru ca iti sunt afectate chiar reperele / sistemele de referinta dupa care se presupune ca te ghidonezi in viata. aka iti cam pierzi directia, luciditatea, iti busesti perceptiile si judecatile. ajungi sa te dedublezi cumva, de parca tu doar participi de pe tusa la lucruri pe care tu le spui sau faci. evolueaza in paranoia, probleme de adaptare/integrare sociala, manii si obsesii.

in general e nevoie de un soc puternic - extern sau intern - ca sa-ti dai seama ca te minti. atunci cam pici in depresie si esti varza, nu-ti mai pasa de nimic si capeti porniri auto-distructive; cei mai multi nu trec niciodata de faza asta. sunt insa unii, ce-i drept si din pacate putini, care au un sistem de regenerare senzational, potentat de multe ori si de o situatie sociala excelenta la care tin foarte mult. cand ajung sa realizeze ca s-au mintit, ei pur si simplu vor simula ca inca se mai mint, mintind de fapt pe celalalt. e un mecanism fascinant, caci victimele colaterale n-au nici o valoare pentru acesti oameni. din categoria asta eu cred ca se nasc politicienii si amantii.

blonda se vede cu un vechi prieten si incep sa schimbe noutati despre cunostinte comune. ce-a mai facut x, ce mai zice y, cu cine s-a mai combinat z. la un moment dat povestea ajunge la ravisanta T. tipa super tare, care la viata ei a avut numai baieti de baieti pe raboj, fata de cariera si succes social garantat. "a!" zice blonda, "T zice ca vrea sa se marite cu francezu' ala cu care e ea de aproape un an". "care ma?!" se uimeste prietenul, "T e combinata cu un frate d-al meu de are o fabrica de chibrituri si-si ia cafeaua numai in dorobanti". blonda o tine pe a ei, ca una de are informatie din sursa sigura (caci a copilarit in acelasi cartier marginas cu ravisanta T). "nu e adevarat, mai, e cu francezu!!".

blonda se duce acasa si-si da seama ca a facut o gafa. daca ravisanta T e de fapt cu amandoi si prietenul o toarna la fratele cu chibriturile?! cum ar putea ea sa suporte greutatea constiintei stricarii ploilor unei fete de cariera si succes social garantat? se intereseaza si prin alte surse. face un plan. il suna pe prieten si-l invita la o cafea. intre doua sorbituri, cu naturalete studiata, ii spune "bai! sa vezi faza... am uitat sa-ti zic. vorbeam cu vara-mea aseara si mi-am dat seama ca bateam campii cu francezu. prietena TZ e combinata cu francezu, nu ravisanta T! mi-a zis si vara-mea, ca doar ne stim toate de cand eram copile in cartiere marginase si doar visam la succesul social: ravisanta T e cu un tip super tare care face chibrituri si-si bea cafeaua numai in dorobanti". prietenul inghite galusca si face conversatie mai departe. "ti-am zis, eu, blondo, esti varza la capitolul noutati sociale". "da, mai, asa e, mi-a zis si vara-mea. cum naiba sa nu-l stiu pe tipul care face chibrituri, e un tinerel subtire si cu tricepsu' bine dezvoltat, tot dorobantiul il stie...". "what?!" ramane masca prietenu'. "frate-miu e mic, cu burtica si are 40 de ani!".

blonda isi dadu seama ca pur si simplu nu poate tine pasul cu ravisanta T si-si termina in liniste cafeaua. nici macar nu mai incerca sa gaseasca o iesire de urgenta. grea viata sociala in dorobanti, grea...

mai mult decat parcul in sine, cu trunchiuri de copaci si soparle de faianta, mie imi plac scarile inguste care fac vapoarele sa para mici si departe. 

"ce simti n-are nici o legatura cu ce faci si spui. faci si spui ce trebuie, simti ce simti... get used to it!"

oare cat o fi stat pustiul langa bradul de craciun, cu inima plina de speranta ingenua si credinta plina de forta in dragoste si bunatate, inainte sa-si dea seama ca degeaba asteapta cuminte calutul - baliga e tot ce a primit?!

week-endul asta am implinit 3 ani de cand am zis "stop" la singurul joc pe care pot sa-l pun pe lista fara adnotari, stelute sau note explicative de subsol. misto a fost ca mi-am amintit de asta cand am vazut data pe o chitanta intr-un magazin :) credeam ca astfel de momente au greutate, te marcheaza, te transpun intr-o sfera meditativ-introspectiva. eu am semnat chitanta si mi-am luat ochelarii cei noi si scumpi cat doua chirii.

Cu emotia primului pas pe luna, simtind adrenalina cum fierbe ca la spargerea barierei sunetului, cu strangerea de inima a sarutului ce-ti schimba viata, anunt: am achizitionat cel mai scump accesoriu ever si nici nu pot pretinde pierderea mintilor. Am o pereche de ochelari de soare cat rata la masina, de doua ori chiria, de trei ori bugetul lunar de sala, de cinci ori cea ma scumpa pereche de cizme pe care m-am indurat sa le iau. Prevad deja ca m-oi aseza pe ei sau ii uit in tramvai. Dar am pasit intr-o noua era :)

citesc de azi dimineata o carte scrisa de un mare guru inspirational - the art of possibility. si-mi dau seama acum ca nu e mare diferenta intre ce spune el (largeste-ti orizontul, think out of the box, inventeaza-ti propriile reguli, be the master of your world, ia-ti destinul in propriile maini blah blah blah) si ce spun sdemii de reviste de femei (ai incredere in tine, tre' sa te simti bine in propria piele, da-l in ma-sa de mitocan, nu te merita). cum naiba ajung astia sa faca atatia bani cu chestii atat de banale? si din pacate e valabil si pentru multi plimbati precum sfintele moaste pe la conferinte gen din Romania.

cel ce fura vede peste tot numai hoti. cel ce minte nu crede nimic. cel ce inseala se teme de tradare.

cand eram mica eram profund impresionata de un om care era cel mai destept, caci emitea cele mai destepte concluzii si dadea cele mai destepte sfaturi. batrana azi, cotrobaind prin biblioteca usor prafuita a omului, vad ca toate chestiile alea destepte de le scotea cand ti-era problema mai grava erau copy-paste din neste carti. acuma eu ce concluzie sa trag:

a) omul asta nu avea de fapt nici un fel de continut original si ne facea din vorbe citand citate care intamplator mergeau cu contextul

b) ca asa si trebuie, caci oamenii din carti se fac: un pic de colo, un pic de dincolo si hopa uite cum apare inteleptul

c) ar trebui sa mai pun si eu din cand in cand mana pe o carte ca sa nu ma mai faca impostori d-astia?

i know, fucking corny, dar nu-mi iese din cap de 5 zile...

daca ma uit la ultimele nshpe posturi trag concluzia ca mie nu mi se intampla nimic, doar sed si cuget precum ciobanul mioritic si filosofez ieftin. refuz vehement aceasta concluzie. mi se intampla o gramada de actiuni. eghrr..... ma gandesc si revin cu lista clara.