Februarie 2007

Pentru ca incepe dimineata, nu seara ca week-endul, deci o urasti din start.
Pentru ca are gust de gin tonic statut amestecat cu tutun (e ultima, ma jur!) amestecat cu ciorba de burta de 6 dimineata amestecat cu... (nu pot sa cred!!!).
Si te dor urechile ca ti-ai zgaltait scarita ca tembelul si-ti zvacneste stroboscopic un ochi.
Pentru ca s-a dus naibii regimul tau low carb. de glucide nici nu mai pomenesc....
Pentru ca n-ai ajuns la sala nici week-endul asta.
Pentru ca vineri ce-a trecut pare la ani lumina si-ti privesti agenda intrebandu-te de ce naiba ma duc eu la intalnirea asta de la 10?

Miercuri e cea mai buna zi. A murit amintirea de duminica, nu s-a nascut inca speranta asteptarii de un nou vineri...

Ce e mai rau: sa nu-ti spuna niciodata ca te iubeste, sa nu tina minte nici o aniversare, sa fie pe stilul rece si distant, dar sa-l simti uneori ca-i pasa SAU sa fie tot numai lapte miere si declaratii pline de bomboane frez dar sa stii ca nimic din astea nu implica vreo actiune concreta de viitor?

(si nu, nu e retorica:))

... ma indeamna imperativ un afis mare aflat pe marginea drumului. "adica cum?" ma intreb eu usor rautacioasa, dupa o zi proasta si o coada prea lunga la semafor. Pot sa simt fara sa traiesc? Posibil, daca e sa ma iau dupa povesti cu fantome suparate pe viata care tipa si se dau ca capetele lor de fum de pereti. Pot sa traiesc fara sa simt? Normal, ma si vad rece taioasa fara suflet trecand prin viata fara sa simt durere dorinta dezamagire. Dar sa si simt sa si sa traiesc, asta da realizare cognitiv-senzoriala de mare profunzime!!

"Cum adica SIMTE si PLATESTE"?!? aud langa mine pe soferul care iata contempla acelasi afis. "Ce e asta? Reclama la curve?!"

Nu mor caii cand vor cainii.

Data viitoare cand se repede potaia sa latre isteric la tine, uita-te peste umar elegant si izbeste-i bine tintit o potcoava in bot.

sunt primul hint la cautare pe "nu se uita in ochii mei atunci cand facem sex". empatizez cu nefericitul de ajunse sa googaleasca astfel de observatii amare si datatoare de nelinisti, dar aici nu are cum sa gaseasca raspuns. sunt inca la faza in care as fi fericita daca unii oameni m-ar privi in ochi cand pretind ca am comunica.

Nichita parca spunea ca orice declaratie de dragoste e ca o declaratie de razboi. Adica, inteleg eu cu mintea mea de blonda, nu spui "te iubesc" daca nu esti pregatit sa lupti pentru asta. Dar daca din diverse motive (ploaia, parfumul, deruta, hormonu') ai ajuns sa spui "te iubesc" desi nu ai nici un gand sa lupti? Cum te numesti? Sau si iubirea, ca si viata, e o suma lunga de batalii din care trebuie sa le alegi cu grija pe cele pe care crezi ca merita sa le lupti?

final fulminant de week-end... si nu final de week-end fulminant... asta imi aminteste de aia cu sapca pentru ceferisti cu fundul rosu... si final de week-end inseamna final de final de saptamana :)

Revenind.... am ramas din nou fara curent. Am aprins toate lumanarile, zici ca-s in sala de asteptare a unui salon de masaj erotic cu finalizare. E unul din momentele cand pretuiesti altfel laptopul de la intreprindere...

Plus ca e dovedit stiintific (si daca nu e ar trebui sa o faca cineva) ca pe intuneric ai tendinte analitice mai drastice. Si ca izolarea sociala face bine unora dintre noi (din pacate nu fac parte dintr-aceia care vad in izolare oportunitatea benefica a unei introspectii profunde si revelatoare in propriul sine, precum si calea de a deveni mai bun mai frumos mai drept... neah! prefer haos si agitatie superficiala, oameni prinsi in febra cotidiana si care nu-si prea pun problema gasirii sinelui chiar in momentul asta cand avem atata treaba!!!!!!!)

Si cica vine o varsta cand nu mai exista cale de mijloc: ori esti pregatit sa i-o tragi ori nici n-o mai suni :)

Postul asta era planificat mai spre 19, dar s-a copt mai devreme (caldura de afara, aerul inchis dinauntru...) asa ca...

Inca de la primele incercari de jurnal, pe vremea cand eram o pustoaica, am scris intotdeauna cu senzatia ca e cineva care citeste peste umarul meu. Sperand ca iubitii vor afla candva profunzimea si unicitatea sentimentelor mele. Convinsa ca cei ce ma urau vor afla ce persoana minunata dar neinteleasa eram de fapt. Cu gandul ca voi surprinde si incanta cu scriitura mea (asta mi-a trecut cand am invatat dintr-un "pliculet al Minervei" ca nu scriu pentru ca as avea vreun talent ci pentru ca e o forma de terapie pentru mine; inca nu sunt sigura ce tratez...).

Anyway, din cauza asta n-am reusit sa scriu niciodata ceva cu adevarat "personal".

Cam asta e si rostul acestui blog. Personal. Partial cenzurat. (orgoliile mai sus mentionate nu au mers bine niciodata cu confidentialitatea asa ca din pacate multi stiu cine e in spatele lui; depind de si contez pe discretia lor). Un barometru original al opiniilor, starilor, gandurilor ce ma izbesc. Un mod de a-mi linisti nelinistile. De a-mi exorciza temerile, calma furiile, plange ofurile. De a-mi striga bucuriile. Si mai ales de a face misto in primul rand de mine, lucru pe care il gasesc extrem de reconfortant.

Nu mai sunt asa convinsa ca atunci cand eram doar o pustoaica talamba ca iti poti forma o parere corecta si relevanta doar din scris despre un om (confuziile pot fi dureros de hilare, poate intr-o zi am sa spun si povestea asta...). Desi mi-am pastrat temerea "cititului peste umar". Dar spun ce cred si asta e un lucru foarte personal.

E un an de cand scriu (btw, asta ma descalifica din categoria prospaturi la roblogfest, vaaaai, s-a dus celebritatea mea...). Un an cel mai bine definit de cuvantul "eventfull"; in care am facut multe chestii, dintre care multe tampenii sub scuza ca ma caut si-mi provoc limitele, alegeri pe care le regret si decizii pe care am sa le apar. Hm... un an. Nu m-am gasit inca, dar sper ca sanse, sanse sunt.

'what you see is never what you get'

"Fa paleolitica dreaqu, taci din gura ca-ti rup teasta! De cate ori sa-ti spun ca trebuie sa cureti blana dupa ierbivor inainte sa-l pui pe foc??? D-aia am alergat eu ca cretinul doua saptamani prin toata salbaticia asta?!?! Sa te gasesc hlizindu-te cu maimuta de ma-ta la oligofrenu ala de homo erectus??!! Si dupa aia strici si mancarea! Eu iti pictez caverne si tu asa imi multumesti?!?! Te omor fa, te omor!!!"

Si omul aflat la capatul rabdarii lui primitive isi infinse mainile in gatul consoartei slab dezvoltate.

Dar vai! Ultimul dinozaur care fugea cat il tinea coada de o mare eruptie vulcanica nu observa scena domestica si-i strivi pe amandoi sub un rasad de feriga despre care stim cu totii ca se facu dupa 5000 de ani o frumusete de carbune!

... iar noi acum ne minunam in fata "eternal embrace"...

Indeplinesc toate cerintele:

- sunt izolata si nimeni nu poate ajunge la mine. singura chestie e ca am inca telefon si curent electric, dar nu se pune, deep down e mai rau ca la Survivor

- prezint risc biologic ridicat si instabilitate sociala maxima - cand imi vine sa sar si sa musc precum fiara pe oricine si orice, cand pic intr-un colt plangand in hohote in timp ce o strig pe mami cu o voce sfarsita. as folosi-o pe aia cu astenia de primavara, dar nu mai e la moda. si mercur e retrograd abia de pe 19...

- cred cu tarie ca exista o teorie a conspiratiei orchestrata marsav impotriva mea, sufar de scenarita acuta si ma tot gandesc la modurile in care dusmani si prieteni s-au aliat intr-o coalitie a tradarii si injunghierii pe la spate. da, suntem pierduti.

Vreau ajutoare umanitare constand in cremsnit, ciocolata, gel de dus parfumat, lumanarele de iasomie. O organizatie de voluntari sans frontiere de masori care sa ma destreseze. Si, desigur, pe U2 si baiatul acela cu ochi bestiali din Green Day sa-mi cante "The Saints Are Coming" :D

Azi, desigur.

Mergi la schi. Incepator tembel. Aluneci pe-o bucata de gheata, crac! tibia plesneste. Doare de-ti sar ochii. Uimirea e insa mai mare. Spital, glumite de ortopezi de garda, gips. 3 saptamani nu misti din pat. Te cam pufneste rasul.... "Numai tu puteai sa faci asta", "nu pot sa cred..." urmat de hohote sanatoase si prietenoase de ras. Pai, normal. Ditamai omul ajungi ca copiii mici inchis in casa 3 saptamani.

Primele doua zile imprastii vestea intr-o nota usor euforica. Esti toata ziua pe telefoane, "stai jos sa-ti zic una tare, da, am piciorul in gips", razi impreuna cu ei, pretext sa suni prieteni neglijati, doar n-or sa te certe acum cand esti cu piciorul in gips. "Ai nevoie de ceva?", "nu, mersi, sunt ok, laptopul langa mine, o carte, mai recuperez, sigur, ne auzim, sanatate multa si tie, pa pa".

Dintr-a doua noapte incep durerile. Iti spinteca muschii, iti sfarteca mintea, iti toaca marunt simturile. Durerile. Fara logica, fara culoare, fara mila. Nu intelegi de ce, nu ai unde sa intrebi. Nu mai stii cum arata ziua de dincolo de gips. Ai vrea sa arunci gipsul, dar el e de fapt singurul tau refugiu, singura legatura cu realitatea.

Prietenii au intrat in rutina zilnica, nu-i mai amuzi cu gipsul tau. "Te sun eu mai pe seara, acum am treaba ok?". "Come on, sunt 3 saptamani, nu o viata, te plangi de parca ai fi contele de Monte Cristo! Revino-ti, cand scapi ne imbatam! Am fugit ca ma astepata gasca!" 

Zilele sunt tot mai lungi. Telefoanele tot mai rare. Conversatiile ajung la subiecte simple. Tacerile sunt la fel de prezente ca durerea.

Si-ntr-o zi te trezesti, intelept si obosit, intrebandu-te filosofic: "eu cine si ce sunt de fapt?!"

Fetele practic cu fundul pe afara se fataie unduindu-si coapsele bogate. Barbatii simt ca e rost de sex si incep sa se agite. Toata atmosfera e incarcata de testosteron. Seful, cu par mult pe piept si ranjet dominator, le tine aproape pe fete, ca nu cumva altul din afara gastii sa prinda vreo bucatica. Are chiar un fel de eunuci care tin fetele la respect cat timp sefu isi exercita dreptul cu vreo bucata. Locul arata a orgie organizata si mutual consimtita

Singura sansa a intrusilor de a ajunge la vreo gagica d-asta gata de sex dar pastrata pentru sef e sa castige de partea lor o complice. Sex pe furate. Cand eunucii nu-s pe faza. Si nu-i suficient sa fii frumos, paros, dintos, puternic. Tre' sa vii si cu ceva cadou, spaga, basically sa platesti. Ceva cu totul special. Carne cruda. Carne sangeranda.  

Se pare ca asta e singurul moment cand cimpanzeii sunt carnivori. Cand burlacii incearca sa momeasca o maimuta care nu-i a lor iar ele, plictisite sa-si astepte randul la sef, se prostitueaza pe o bucata frageda de carne.

Sa mai zica cineva ca Animal Planet nu e super instructiv!

1. Intrucat vacanta s-a prelungit brusc, sunt legata la retea precum Neo cu TV-ul ca fundal. Doua stiri am incercat sa evit azi, ambele cu politica si atitudinea de tara bananiera pe care o avem. Are dreptate fry, de la "maical!" incoace n-am evoluat deloc. In schimb mi s-a parut fascinant faptul ca maimutele (stiu, am un fix cu Animal Planet:)) au o organizare sociala pe caste - adica bogati si saraci. Aia bogati iau toate bananele si fetele, aia saraci sunt condamnati la burlacie infometata!

2. Anul trecut pe vremea asta aveam mana in gips ca ma apucase patinatul. Anul asta voiam neaparat sa ma apuc de schi, sa rup si-un picior pentru gloria ortopediei romanesti. Acum ma gandesc serios ca poate mai bine ceva surf. Ca ziceau azi ca in 50 de ani, frate, Londra va fi sub ape si Marea Neagra golf la Atlantic.

3. Stiri locale: am telefon nou - e inca in cutie, il privesc cu raceala si neincredere, nu pot crede ca my precious (6210 - cel mai bun, cel mai rezistent, cel mai simpatic) a murit, refuzand orice contact cu lumea; m-am lasat de fumat - don't ask.... si sunt nominalizata la roblogfest - vanity, my favorite sin

4. In seara asta e Closer la HBO. Mai incerc sa-l vad o data, primele trei dati am adormit.

Si cica e epidemie prin oras, aveti grija.