Iulie 2007

"He who cannot lie does not know what the truth is" - desigur, Nietzsche.

Adevarul si minciuna in sistem de referinta personal: cat de relativ / fragil / flexibil e acest concept? Daca fratele v-ar cere sa mintiti pentru el ati face-o? Dar pentru tovarasul de arme ati minti? Toti am mintit la un moment dat mai mult sau mai putin fara sa stam pe ganduri ("raspunde tu si spune-i ca sunt in baie/dorm/m-am dus dupa lapte" am auzit cel putin o data in viata toti). Doar sunt minciuni nevinovate, e firesc sa nu ne batem capul cu ele... 

Dar daca ar trebui sa mintim legat de lucruri grave, ca de exemplu o crima? Sau un act imoral? V-ati da propriul copil/frate/tata pe mana politiei? Unde e limita? Unde spui "nu e treaba mea" si treci mai departe, unde te opresti si strigi aratand cu degetul "minte! minte!" Mi-am acoperit prietene care au "dormit la mine", dar l-am dat automat in gat pe "mitocan" cand mi s-a parut ca-l vad cu alta la cofetarie. Aceeasi situatie, alti actori, acelasi sistem de referinta: prietenia. Si totusi ce am facut era exact invers in cele doua situatii.

Minciuna "din prietenie" e una dintre cele mai dificile, caci esti implicat fara sa ai drept la replica/propria opinie sau judecata. Cel mai frumos gest pe care il poti face pentru un prieten e sa nu-l pui niciodata sa minta pentru tine.

oamenii dezindragostiti sunt rationali, cu picioarele pe pamant, taiosi, reci, precisi ca un ceas de marca elvetiana, responsabili, echilibrati, cinici, focusati pe-ce-e-cu-adevarat-important, de neclintit, reci la orice stimuli in afara planului de activitati atent si corect intocmit. n-au strop de frumusete dar sunt extrem de eficienti sub masca lor de multumire si implinire perfect adaptata la norme.

oamenii indragostiti sunt cei mai batuti in cap, ilogici, tembeli, anacronici, iresponsabili, imprevizibili, iconsecventi, abulici, ultrasensibili, dusi cu pluta, deranjati la mansarda. sunt cei mai frumosi oameni si speranta lor cretina ca merita sa mori din dragostea ce ne va izbavi pe toti e singura chestie pozitiva ce ni s-a intamplat de la euglena incoace.

El catre ea, vadit bosumflata: "nu e adevarat, cum sa zici ca te ignor? Aaa, mie nu mi se pare ca te-ai ingrasat!"

Pe cei care ii folosesc pe cei de langa ei fara regrete, fara remuscari, fara nici o urma de compasiune. Iti trebuie dibacie si cruzime sa sucesti minti si sa golesti suflete. Nu degeaba se zice ca manipularea e o arta.

azi am aflat ca daca vreau sa fie bine trebuie sa dau fara sa mai astept nimic in schimb. sau si mai bine, sa nu astept nimic niciodata. si am mai aflat ca daca nu incetez cu asteptatul asta (pe care btw nu-l exprim, ci-l tin acolo ascuns, dupa niste platose cat casa, astfel incat unui ochi neatent i se pare ca sunt just fine) si nu pun mana sa invat din greselile pe care le repet la infinit ca musca aia cretina de se da cu capul de pervaz de un milion de ori fara sa inteleaga nimic din asta, n-o sa mi se indeplineasca destinul charmic (sau karmic, cum s-o scrie corect).

care destin, bazat pe niste abuzuri pe care le-am facut intr-o alta viata cand eram cica rapitoare/irezistibila/fermecatoare si am profitat de asta cu nesimtire, e asa de ciudat de mi-e frica sa-l mai repet. e clar, sunt doomed. dar macar acum stiu ca pot da vina pe aia de eram rapitoare si eu nici macar nu-mi amintesc.

caci mai nou sunt fan studio 60, pe hbo (desi cred ca am vazut niste episoade cam brambura, ca mi-am dat seama la un moment dat ca dimensiunea burtii lui Jordan - prefarata mea - in loc sa creasca scadea). tre' sa le gasesc undeva pe toate gramada, sa pricep si eu de fapt ce zic ca-mi place.

Sunt fascinata de subiectul "minciuna" (MINCIÚN?, minciuni, s.f. 1. Denaturare inten?ionat? a adev?rului având de obicei ca scop în?elarea cuiva; neadev?r. ? Expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciun? sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi c? cineva a spus un neadev?r. A purta (sau a duce, a ?ine) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) f?r? a se ?ine de cuvânt; a duce cu vorba. ? Deprindere de a min?i. ? În?el?ciune, vicle?ug. ? Fic?iune, n?scocire, pl?smuire. ? (La pl.) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunic? (2). ? Lat. mentio, -onis).

Cu toate implicatiile cu iz legal (ÎN?EL?CIÚNE, în?el?ciuni, s.f. Inducere în eroare, în?el?torie; p. ext. escrocherie, fraud?. ? În?ela + suf. -?ciune) sau doar artistic (ÎNCHIPUÍRE, (2) închipuiri, s.f. 1. Faptul, puterea, capacitatea de a(-?i) închipui; imagina?ie, fantezie. 2. Produs al imagina?iei; pl?smuire, fic?iune; iluzie; halucina?ie. ? Idee, gând, p?rere, opinie, presupunere (subiectiv?, lipsit? de temei). ? (Rar) Chip, imagine. ? Expr. O închipuire de... = un fel de..., ceva asem?n?tor cu...). Definitii de pe dexonline.

Si mi-am propus sa sap mai mult in zona. Mi-am amintit de oamenii despre care cred serios ca sufera de mitomanie, de minciunile guvernelor si teoria conspiratiei, de minciunile legate de Mos Craciun si Zana Maseluta, de bluffingu' din poker si relatii. Sunt multe de spus si de citit despre minciuna.

Azi m-a izbit ca exista o legatura clara intre minciuna si frumusete. Mintim si ne mintim pentru ca vrem sa ne convingem ca lucruri, intamplari si oameni sunt frumosi. Si vrem sa-i convingem pe altii si pe noi insine ca suntem frumosi, cu tot ce decurge de aici: de incredere, corecti, simpatici, spirituali, doriti, de gasca. Pentru ca vrem cu disperare sa spunem candva "am avut o viata frumoasa si eu sunt un om frumos" suntem gata sa spunem orice, cu egosim feroce si ipocrizie cat casa.

Prea multe comentarii fac chestii foarte serioase sa sune a telenovela. Si de fapt e cu totul si cu totul alt film. Week-end placut. Ne vedem pe la mare.

"Excelenta inseamna si sa nu lasi loc la dubii". Deci, cum spuneam, I love my job. Si aia mici si cu gulere albe conduc lumea.

Crezi in cineva. Cu tot sufletul, pe care ti-l asezi intreg in fata lui. Crezi in tot ce-ti spune si vorbele lui sunt singurul reper dupa care judeci lumea. Intreaga existenta, fiinta, tot sistemul de valori ti se reaseaza automat pentru a respecta aceasta credinta. Nimic nu e prea greu, nimic nu poate fi refuzat.

Cand el isi baga bocancii plini de noroi in sistemul tau ceva se rupe. Iti faci mustrari, nu mananci, nu dormi, esti daramat. Nu poti sa crezi ca "divinitatea ta" poate fi atat de cruda, atat de ipocrita, pagana si falsa. Te doare al dracului de tare, cum nu te-a mai durut niciodata.

Dar viata, ca asa e ea, iti aduce in cale tot felul de oameni si intamplari care iti arata toate minciunile, manipularile si abuzurile pe care celalalt le-a pus dibace sub altarul credintei tale. Si doare si mai tare, caci fiecare noua minciuna descoperita e un cutit rasucit in fractura deschisa.

Si brusc se mai prabuseste ceva. Iti dai seama ca nu mai crezi. Si ai curajul sa accepti ca ti-ai lasat sistemul sa deraieze de dragul cuiva care nu e deloc ce-ai crezut ca e. C-ai fost tampit. Ironic, minciuna e in final cea care te elibereaza. Esti ranit, dezamagit, mai cinic ca niciodata, neincrezator. Dar esti liber. Dedic aceasta zi minciunii, careia toti ar trebui sa-i multumim din cand in cand ca exista.