Iunie 2007

multumim de vizita, dar e inchis. o vreme. sau de tot.

azi am vazut nori violacei. mie imi plac norii. pana incep sa ploua.

"A promise is a promise" e doar un slogan publicitar. In viata promisiunea nu e niciodata egala siesi. Exista un fel de inflatie / curs de schimb care altereaza promisiunea. De la promisiunile personale (de maine ma las de fumat, promit), la cele personalizate (am sa te iubesc si maine) si terminand cu cele global impersonale (daca ma alegeti pe mine voi eradica saracia) nici n-ai terminat de pronuntat si promisiunea e deja alterata. De frica, de neputinta, de interese de partid si dormitor. Pe de alta parte, promisiunea, indiferent de gen, e motivanta si motivatoare. So... To promise or not to promise?

Unul minte frumos, tinandu-te de manuta. Celalalt minte butucanos, cusut cu ata alba, te intrebi cat de proasta te crede. Caruia dintre ei sa-i dau un cap in gura: mierosului artist creativ sau taranului bolovanos?

stiu, "advertising is dead" si toti astia de nu pricepem digital si interactive vom fi in curand someri iar romania va fi deshert in 20 de ani... dar cine e doctoru' in toata povestea asta?

In sfarsit, dupa luni de promisiuni si amanari, am ajuns la Cluj, la prietenii mei. Am cunoscut niste oameni foarte faini care mi-au spus multe chestii intelepte. O impresie deosebita (pe langa flacaii inalti si cu umeri lati) mi-a facut verisoara vorbareata care povesteste foarte mult foarte deschis. Ea nu spune niciodata "mi-am pus-o/mi-am tras-o" sau tulai Doamne altele si mai grele. Ea spune "ne-am vazut". Dupa 4 ture de palinca si 12 povesti cu "a vrut sa ma vada imediat", "ne-am vazut la mall", "l-am vazut cu alta" nu m-am prins daca-i curva sau inger. Fain la Cluj. De acolo vine ploaia.

E incredibil cum se schimba perspectiva cand treci de la general la particular. "Nu cunosti un om cu adevarat niciodata" are gust de truism. "Nu ai sa ma cunosti niciodata" poate avea urme de regret, resturi de orgoliu ranit, poate fi pur si simplu o amara constatare.

Bucurestenii cica traiesc in medie cu 4 ani mai putin din cauza poluarii. Am vazut eu la stiri. Si femeile "inghit" cam 2.3 kg de toxine anual din motive de farduri smacuri si parfumuri. Azi noapte taximetristul mi-a vorbit de cromwell si rolul revolutiei franceze in paternalizarea statului francez. Iar eu scriu lucruri serioase care n-au nimic filosofico-depresiv. E ceva ciudat.

Un prieten mare amator de "ironman", care pleaca maine in Zurich sa inoate, sa alerge si sa se dea cu bicicleta un numar de kilometri incomprehensibil pentru mintea mea de blonda grasa anti-sportiva, mi-a povestit despre Terry Fox. Si s-a mirat ca eu n-am auzit niciodata de povestea celui care, diagnosticat cu cancer in 1977, a alergat (cu proteza la picior) 143 de zile peste 5,300 de km in Canada, cu scopul de a strange bani pentru lupta impotriva cancerului. M-a impresionat. Si m-a facut sa ma gandesc la destin si la cum alegem sa ni-l implinim. Cand crezi in ceva ar trebui sa nu te lasi doborat. Nu fara lupta.

e 2.25. a.m. imi doresc din tot sufletul sa vad masinaria asta de taseaza bitumul cum trece tacticos si cu zgomot peste capatana aluia de s-a gandit el ca e bine sa asfaltezi noaptea.

ia-ti timp din cand in cand sa recitesti posturi scrise cu ceva vreme in urma. sa-ti faci curatenie in sms-uri vechi. sa te gandesti la promisiuni facute tie insuti si altora. sa arunci din portofel chitante mototolite. s-ar putea sa intelegi. sau nu. dar cu siguranta ai sa te privesti altfel in oglinda.

mie bullshitul corporatist imi provoaca greata. si nu la modul metaforic. e incredibil cum oameni de alminteri misto, pusi in fata unei audiente (fie ea reale sau virtuale), isi reduc brusc discursul la notiuni arse si lipsite de continut. vorbesc de trenduri, echipa mea, constructie, parcurs, investitie, cum intelegem noi ca oamenii sunt cel mai important capital. tipi seriosi si cu recunoastere profesionala se reduc de bunavoie la conditia blondelor care-si spun din varful buzelor rujate sidefat cat de bune prietene sunt ele cand de fapt si-ar implanta unghiile in fata celeilalte ca de, competitia e dura si nu ia prizonieri.

sa spui cuiva (fie el fost / viitor angajat, patron, partener de afaceri, competitor) ce crezi cu adevarat e semn de barbatie. ce sa zic, cam putini barbati around lately... 

aseara am urmarit cu sufletul la gura finala plina de suspans "worst pet in UK". adica cele mai nebune / incontrolabile animale de companie. printre care un papagal care sarea si ciupea numai barbatii, o lassie care o lua numai stanga si latra la scari, un mops urat foarte puturos care facea doi pasi si se prabusea in cur oriunde ar fi fost. a castigat un maidanez cu probleme sociale grave. premiile au constat, evident, in programe de dresaj cu traineri super atestati. dar cea mai tare a fost stapana buldogului mic si negru care a fost descalificata si trimisa rusinos acasa caci nu cainele era problema ci ea. frate, femeia asta era absolut tembela: cu toata televiziunea si trainerii aia pe cap nu putea sa se abtina. facea cainele o prostie (urcat pe masa, bagat bot in prajitura, mancat sosete) ea incepea sa rada si sa topaie fericita ca uite-l cat e de simpatic. eu o si bateam in locul juriului.

ma gandeam ce tare ar fi un show cu oameni - "worst boy/girlfriend". te duci frumos, te inscrii, explici care e problema (sforaie, nu lasa capacul la wc, vorbeste mult, vorbeste prea putin, basically tot ce nu-ti iese tie) si-n 3 emisiuni ai program de dresaj customizat!

si atunci de ce @#$ mea nu se mai termina odata trotuarul asta?!?!

ca de cand cu clarviziunea imi descopar oarece inclinatii mistice (care cica le-as avea in astrograma, pe ele inclinatiile si chiar puterile para supra naturale, dar nu le-am antrenat si-s inutile deci)...

viata e cica plina de semne. si nu ma refer la alea cu pisica neagra/scara/superstitii copilaresti. semne. alea adevarate, care pot sa apara sub forma de persoane, intamplari, fraze aparent aiurea, vise. se spune ca nici o intalnire nu e intamplatoare, toate fac un sens in viata. ca daca am stii sa citim semnele am avea un cu totul alt traseu. poate mai bun, ca doamna aceea care a refuzat inexplicabil sa se urce in naveta spatiala care s-a prabusit la decolare. poate mai rau, ca fat-frumos snopit de zmeu caci n-a vrut sa inteleaga avertismentul zanei. sau poate semnele de fapt nu exista si incercam sa le inventam pentru a ne argumenta ghinioane si surprize nemeritate, pentru a da sens unor lucruri fara sens, pentru a ne motiva corvoada.

schimb de mailuri de azi dimineata:

ea: "Iata ce circula pe mess de vreo 2 zile. Este a 2 sau a 3-a oara cand o primesc ? :D :D :D <<Categoria "blonda pana la moarte": gagicile care umbla mai ales cu Peugeot 206 sau pe acolo. Pleaca la drum convinse ca pe drumurile publice exista o conspiratie cosmica si misogina impotriva lor. Asa ca s-au hotarat sa dovedeasca ca si ele "pot si merita", conducand, vezi Doamne, agresiv. Mai exact sinucigas: frane in gat, taiat banda continua, injuraturi scarboase si maini inclestate pe volan. "Prototipizare specifica": prietena mea blonda care a incurcat dreapta cu stanga la Academia Militara, avantandu-se victorios sus pe deal in timp ce se mira candid de ce vin toti la vale?>>

eu: "Ba da mie imi suna foarte cunoscut!!! Nu-i de pe un blog?!?! Al meu?!?"

ea: "E clar! Azi esti blonda de serviciu... :))) Da' tu de ce crezi ca ti l-am trimis?"

Nu gasesc postul acuma, v-am zis doar ca sunt blonda! Ba l-am gasit, uite pt posteritate, e vechi rau.

iuliu maniu e ca sub asediu. trei hardughii cu un fel de trompe metalice huruie ingrozitor si decoperteaza strada. 1. sa mor daca-mi amintesc vreo groapa majora pe bulevard, cand strazile laterale arata ca dupa bombardament. 2. nici nu vreau sa ma gandesc la ce coada de masini o sa fie maine dimineata. 3. nu inteleg care-i logica la galagia asta infernala. e unu nopatea!

si acum cu totii in cor: saaaaam ueeeere over the rainbow.....
metropotam a zis inainte, stiu, dar de la mine se vede mai frumos :p

"lucrurile sunt confuze si complicate. in viata ai cumpene ce-ti vor pune la incercare puterea. cu voia Celui de Sus vei avea si cateva bucurii. ai dusmani multi. si cativa prieteni adevarati. invata sa fii rabdator. si sa-ti deschizi inima. ceea ce conteaza cel mai mult pe lume e credinta".

acum imi datorati intre 25 si 35 de euro, dupa cum va lasa inima :)

azi am invatat ca atunci cand stii cu siguranta ca batalia e pierduta cea mai buna strategie e aia de "damage control". salveaza-ti copiii, femeile, neuronii, energia de pe fundul sacului. uita de fantani, paduri si planuri de regrupare. pur si simplu fugi cat te tin picioarele.

daca pana si in marketing exista o lege care zice sa stii cand sa renunti... toata lumea stie ca in marketing sunt cei mai destepti oameni din lume!

saptamana trecuta intr-o seara tarzie la sala mi-am facut cu mana in oglinda ca mi s-a parut ca vad o figura cunoscuta.
iar acum tocmai ce-am luat telecomanda "sa dau mai incet" un camion care trece pe strada :))

Daca stii sigur ca cineva te minte sau minciuna ajunge pana la urma sa para irelevanta in context pur si simplu ignori? Iti schimbi parerea despre persoana respectiva?

Increderea se castiga nu se da. Mai putin insa in cazul oamenilor pe care ii iubesti (si luati iubirea in sensul universal al cuvantului). Dar cand acestia incep sa consume vertiginos din cecul in alb oferit ca semn al sentimentelor ceilalti, toti ceilalti, iti castiga increderea din ce in ce mai greu. Si ajungi sa iubesti si sa ai incredere neconditionat tot mai rar si mai putin. Pana ajungi sa nu mai ai incredere in nimeni. E singura iesire din cercul asta vicios.

Adica cica esti intr-o pasa nasoala in care love care and tenderness si alte melodii d-astea de definesc fericirea sub diversele forme de iubiti, prieteni, oameni de bine sau doar cunostinte de conjunctura care mimeaza interesul lipsesc. dar exista cica substituti cu diverse rate de succes. Ia sa vedem un top 5 la limita dintre teoretic "asa am citit eu undeva" si practic "mama ce patetic sunt de-am ajuns sa scriu liste d-astea".

1. ciocolata inghetata in general tona de dulce - se zice ca unele combinatii au efecte devastator orgasmatice; din pacate cele mai multe si indrasa al naibii de devastator
2. sport - produci endorfine adica esti prea obosit sa te mai gandesti la ce-i mai rau, esti mai fit, te caleste daca nu esti definitiv puturos si greu de urnit; tre' sa recunosti ca uneori sa alergi ca boul pe banda poate fi foooarte boring
3. shopping - experienta inaltatoare care cica nu da gres cand e vorba de a te simti special(a); daca s-ar inventa si modelul "reduceri 100% pe viata plus inca una gratis doar de fun" cu siguranta ar fi cap de lista forever
4. cosmetica si toate conceptele minunate si neaparat diminutivate care incap sub acest capitol:"mani-pedi", masajel, coafat cositele. e jocul cunoscut popular si ca "tie iti cade casa in cap deci sa vopsim gardul intr-un verde mai vesel"
5. munca - cel mai bun. delicios. advertizat tot mai des ca modelul ok pentru o generatie care schimba lumea. e un proces fascinant. ca tu oricum n-o sa vezi vreun rezultat (al procesului adica) caci ai sa sfarsesti o epava decrepita si ramolita pe la venerabila varsta de 42.

deci sfatul specialistului: ramaneti la ciocolata ca uite unde ajungi Doamne Fereste!

cand esti prea obosit sa mai lupti, sa mai speri, sa mai crezi, ce-ti ramane de facut? renunti la tot si dai cu fuga-n ei? schimbi tot, incepand cu tine? te superi ca vacaru' pe sat? (de unde o fi aparut vorba asta si mai ales ce-o fi asa dramatic sa se supere un vacar pe un sat intreg? au ramas fara lapte si le-a cazut calciul de-au ajuns toti cu osteoporoza?)

ce ad'or? ce portoroz? aud deja leii urland la cannes! am gasit definitia perfecta si completa a publicitatii. si ca sa fim siguri ca prinde si effie am adaugat si ucigatorul "preturi avantajoase" (afis pe o cabina telefonica in centru).

oare unde se duc toate informatiile minunate pe care le-am strans de-a lungul anilor? exista un cimitir al neuronilor ucisi de derivatele de gradul 2 cu matrici pe post de cruci? un loc unde formulele si legile se duc sa-si petreaca vesnicia? sau pur si simplu memoria noastra e pe sistem overwrite? am fost olimpica la rusa - in afara de kak tebia zavut nu mi-a ramas nimic prin sertarele accesibile. am avut 10 la geografie - well, am intrebat odata cu sincera mirare "Franta chiar are iesire la mare?!"... pe unde s-or fi dus neuronii mei cei destepti si informati??

in aceasta nota optimista, na si voi sa va chinuiti, ca eu probabil o sa ma chinui fo 3 zile, sapand dupa neuronii decrepiti de geometrie:  demonstrati ca triunghiul o1o2o3 e echilateral (era pe un zid pe strada verona...).