Martie 2007

"Asta e o relatie d-aia de-ti dai MBA-ul cu ea!"
Si pentru ca asta e un citat ce nu poate trece neanalizat si comentat, adaugam si corolarul de inspiratie matematica:
Doua functii sunt primordiale intr-o relatie. Prima e functia de motivare: daca la t1 esti la fel ca la t0, adica n-ai fost motivat sa te dezvolti la nivel personal, functia devine concava si s-a varsat. A doua e functia de ingradire: cu cat derivata duce la sufocarea curbei, cu atat aplatizarea e mai rapida si finalul mai asteptat.
Pai da! :)

Bai! Am treaba si sunt prinsa pana peste cap cu depresia de primavara. Am probleme. Grele. Grave. Profunde si marcante. D-alea.
Deci de ce ma panichez de parca mi-ar veni petitorii brusc dependenti de zambetu-mi irezistibil cand ma trezesc mentionata / laudata / linkata de celebri?
"Aoleo. Poate trebuie sa fi scris mai bine despre... Acum o saptamana aveam un post sexi si inteligent... Faza aia mai bine o taiam, n-o sa-si dea nimeni seama ce-am vrut sa zic. Ar trebui sa fiu mai atenta la... Ce-o sa zica lumea?!?!" Rusinos si previzibil, dar nu ma pot abtine... sare singur neuronu pe alt releu.
N-ati vrea voi mai bine sa ma anuntati? Sa sterg si eu putin praful, sa scot mileurile la aer, sa-mi pun camasa apretata si sa pregatesc de cafea (d-aia buna, nu asta de fiecare dimineata)?

Pastele cu "lumina, caldura, bucuria" si alte d-astea de trimis pe sms mi se pare cea mai cumplita sarbatoare. Craciunul e mai ingurgitabil, caci e imbracat in beteala, inecat in vin si strivit sub maldarul de cadouri. Pastele e chel, parca chiar mai chel decat mai noul si deja celebrul 14 feb, e o imagine mai mult. Ceva cu miei inocenti jupuiti fara mila pana ajung sa arate ca niste caini loviti de masina, oua rosii si drob in burta pe care se mai vad inca vinisoarele, neaparat mers la biserica "sa vii cu lumina acasa". Biserica unde neaparat ai parte de golanii deja bauti care behaie si injura in gura mare, de tiganii muciosi care-ti pipaie geanta si baba machiata de sarbatoare care in loc sa murmure rugaciunile se balacareste cu o pipita care sta cracanata pe o bucata de gard.

Pastele e inevitabil si extrem de previzibil. Pastele ranjeste venind spre tine cu o furculita in trei dinti cu care iti scormoneste in creier dupa ultimii stropi de bunatate si speranta si ti-i zobeste de peretele unde a pus o oglinda sa-ti vezi in toata spendoarea singuratatea.

Asa ca Pastele e despre a redeveni cinic si rece si inchis pentru a putea infrunta toate astea. Pastele e amar ca sangele ce se scurge picurand de pe Cruce.

Intr-o zi am sa fiu doar o amintire, ceva intre nostalgia unui zambet furat in speranta lui "ce va fi fost sa fie" si jena nemarturisita a vinovatiei "ce-ar fi fost daca". Dar deocamdata infrunzesc castanii.

Traiesc intr-o lume a orgoliilor! Unde sub cel mai nevinovat ingenuu zambet se ascunde dureros de puternic nevoia de a fi pe scena, sub lumini, de a fi laudat, recunoscut, respectat. Unde si cei mai "batrani si intelepti" sunt de fapt avizi dupa aceleasi laude, care-si masoara succesul dupa cat de aplecat si umil il saluta "aia mici", dupa cat de mare e masina si cat de strain brandul de-l afiseaza. Deci unde, prin urmare, nu exista reguli, nu exista respect, nu exista sisteme valorice in sensul ala clasic filosofic al "binelui si frumosului". Exista doar cm2 de presa, nr membri fan club, minute de prezenta on-air.

Si atunci cum iti recunosti prietenii? Cum iti alegi "cercul"? In cine ai incredere? In fata cui iti deschizi farama de suflet nealterata de orgolii? Cui ai sa ai curajul sa-i destainuiesti "stii... traiesc intr-o lume a orgoliilor. si sunt si eu un mare orgolios!"?

Sterge-ti sangele de pe bot, trage-ti mucii de la plans, freaca de camasa mainile manjite cu noroi. Nu e nimeni sa te ajute, nu-ti mai roti ochii dupa un punct de sprijin. Esti singur. Si nimeni n-o sa te auda smiorcaindu-te. Stai drept! Nu te mai cocosa ca prostu' sub povara propriei neputinte! Si daca ai tupeul, cu adevarat tupeul, loveste! Sau pleaca-n p*** mea de aici!

Stai si lupti. Sau pleci. Optiunile s-au terminat.

Am niste chestii foarte profunde de scris, dar clar intampin probleme de exprimare. Ca mi se bulucesc gandurile peste cei 4 neuroni ramasi la datorie si ne simtem foarte singuri noi. Asa ca aceste concluzii ar suna cam asa:

1. sa ma bucur sau sa plang cand vad ca oameni la care ma uitam ca la soare, care erau modelul meu, reper in ale vietii si ale sale complicate cai, ajung sa fie varza? sa intind o mana sa ajut sau sa-mi vad de drum cand descopar ca sacoul le tine loc de coloana vertebrala si ca ambitiile de inceput au ajuns biete functionari la minima rezistenta? sa ii las sa incurce lucrurile, sa trateze totul superficial pe modelul "acum ne facem ca redescoperim esenta vietii" sau sa le spun pur si simplu "ma ierti, bati campii, suntem in 2007, stiai?".

2. ieri mi-am inchipuit urmatoarea scena: doi smecheri, ajunsi in varful ierarhiei seniorilor, care nu mai ajung pe la birou cu lunile si de ani buni nu mai stiu cum e cu viata de pe strada, cu filmele pe care le vad pustanii, cu visele pe care si le fac tinerii absolventi, un fel de steve si bill damboviteni, dar care isi pastreaza aparenta "de hands on" in jurul unei mese joase de mahon intr-un loc atat de select de nici n-am auzit de el, decid cum "oamenii mei si cu oamenii tai vor lucra impreuna pentru a implementa proiectul x ce va fi un mare succes si benefic financiar pentru amandoi". si stabilesc detalii de proces, rezultate dorite, indicatori de masurare. ca doar fac meseria asta de 20 de ani, cine daca nu ei sa stie mai bine cum? imi place la nebunie imaginea asta, e ca si cum ai pune dinozaurii sa-ti povesteasca cum e cu venirea extraterestrilor :)

3. un brand e o suma de perceptii pe care alti oameni si le fac despre o chestie pe care unii oameni o produc sau o livreaza sau o promit - ma rog, o defintie barbara, dar ideea e ca brandurile nu sunt active fixe, oamenii sunt o chestie palpabila si materiala care reprezinta branduri de tot felul. si atunci ma intreb: ce-i mai important? sistemul / brandul sau omul / oamenii de-l formeaza? daca ajung eu sa fiu mai puternic decat brandul sub a carui umbra am crescut inseamna ca am dreptul sa ma pun in locul lui? si invers - daca eu sunt o spendida mediocritate am dreptul sa folosesc un brand la indemana pentru a parea mai destept si mai frumos? sa ajung sa spun la limita paranoia "sistemul / brandul sunt eu!"?

1. L-as fi pocnit cu gantera in tampla pe domnul care repeta zambind de parca as fi fost un fel de oligofrena fugita de acasa: "daca nu sunteti pe caietel nu v-ati facut programare la masaj; poate doar ati avut de gand sa... poate doar vi s-a parut ca v-ati notat numele in caietel...". Dupa ce saptamana trecuta acelasi domn si-a oprit singur bacsisul atunci cand mi-a dat restul. Nu l-am lasat sa-mi strice ziua asa ca mi-am luat rucsacul si am plecat afara la soare.

2. Am ajuns la concluzia ca teatrul experimental nu e de noi (cei care am hotarat ca saptamana asta "experimentam" nu una, ci doua piese "de club"). Am prefera o sala clasica, fara fum de tigara si cu fotolii mai comode. Si piesele care se joaca sa nu ne aminteasca de fosti iubiti, fosti amanti sau, cel mai grav, fosti sefi, sa fie fara tradari, drame si rasturnari de situatie. Cred ca o sa trecem pe seri de poezie romantica...

3. In ciuda obstacolelor, evidentelor, momentelor de panica si multelor descumpaniri, uneori chiar cred ca o sa fie bine. O fi de la primavara :)

Deci: barbatii vor dezbate ore in sir despre relatia invers proportionala dintre adancimea decolteului subalternei si riscul unei acuzatii de hartuire sexuala. Vor intoarce pe toate partile marea dilema morala "a combina sau nu secretara aflata in dotare". Se vor prapadi de ras dandu-si coate pe seama blondei toante care pune invers hartia in copiator. Vor emite concluzii zdrobitoare, obositi dar fericiti de atata exercitiu mental. Isi vor asuma (caci cineva trebuie sa o faca si pe asta, nu-i asa) ca le merge mintea mai iute, ca livreaza analize mai profunde, solutii mai stralucite, ca au discursuri mai charismatice, ca numai ei inteleg cu adevarat cum e cu lumea si viata. Una peste alta asta e, sunt mai destepti si gata.

Dupa care cei mai multi dintre ei (ca sa pastram proportiile) vor intreba o femeie cum sa se imbrace ca maine au o sedinta importanta, cum sa puna problema unei mariri de salariu, cum sa negocieze un contract daca, aoleo, partenerul de afaceri e de sex feminin. Si, desigur, vor intreba si daca maine dupa job pot sa iasa cu baietii la o bere ca sa mai dezbata putin dilemele majore ale umanitatii...

Da, barbatii sunt manageri, dar femeile manageriaza :)

"Pentru a duce o viata echilibrata, trebuie sa pui laolalta toate elementele sale componente - munca, familie, comunitate si prieteni - astfel incat sa fii aceeasi persoana in toate mediile. Imagineaza-ti viata ca pe o locuinta in care dormitorul este viata personala, biroul este viata profesionala, camera de zi pentru familie si sufrageria pentru prieteni. Daca darami peretii dintre aceste incaperi, poti fi aceeasi persoana peste tot?"
(in BIZ pe martie)

a) te ascunzi sub perne si pleduri, inchizi telefon, pui casti pe urechi si lasi Metallica sa-ti bubuie in timpane;

b) treci prin zi strangand din dinti, urandu-i pe toti si toate, doar doar s-o face ora sa pleci de la birou si sa te ascunzi sub perne si pleduri si ce mai e la punctul a);

c) n-ai o zi foarte proasta? nici o problema, du-te sa vezi "dragostea dureaza 3 ani", neaparat intr-o zi de marti 13. daca nu-ti tai venele pe lung din cauza sfaturilor de tip revista de femei ambalate in limbaj de publicitar fitos (care, nu-i asa, numai el stie sa vorbeasca de lucruri dureroase si profunde din coltul buzelor cinice astfel incat tu, privitor muritor si cu probleme de exprimare, sa te contorsionezi de regrete, remuscari, resemnari, revolte si din nou regrete caci in viata, pana la urma, "trebuie sa stii cine esti si pe cine iubesti"!)... deci daca totusi nu-ti tai venele zic sa scrii un post de cum poti sa treci peste o zi proasta. sau cum sa-ti faci o zi proasta si mai proasta.
Buna dimineata! :)

Daca sar imi cresc aripi? Sau ai sa intinzi tu mana dupa mine?

(primita pe mail)

Ea e blonda tipul cal, aduce un pic cu Daryl Hannah. Priveste in jur de sus si se simte foarte bine in propria piele, evident. El ce-o insoteste, cat Casa Poporului, cu tors de K1 si blugi de fotbalist fugit din cantonament. Il compatimesc, saracul, ca uite nenorocita cum l-a tarat dupa fundul ei la salon.

Dar nu. Chiar el e clientul, adus sa fie salvat, caci are o unghiuta crescuta in carne. Se aseaza vadit inconfortabil la masuta mica de la manichiura. Xena blonda il tot bombane in timp ce rasfoieste langa el o revista cu multe poze ca n-o asculta, ca sa nu-si mai taie el singur unghiile, ca uite putea sa faca o infectie. El asculta, asculta si nu zice nimic, dar prinde momentul sa-si exprime cumva, din strafundul celor 115 kile ale lui, recunostinta vesnica: "iubi, pentru mine tu esti cea mai draguta!". Ca asa au unele bafta frate...

(tot de la locul unde fetele se aduna sa-si faca unghiile, un loc fabulos unde abia astept sa merg iar, e mult prea misto!!)

Eu traiesc cu senzatia ca daca lasi un bacsis generos (spre 25-30%) esti inscris automat in clasa celor speciali, care vor fi tratati intotdeauna altfel, pentru care se vor gasi intotdeauna o masa si un meniu mai putin patat, receptionista va avea un zambet mai cald, coafeza te va spala pe cap mai mangaiat (taximetristii chiar ma stiau ca pe un cal breaz la un moment dat, desi nu pot spune ca imi gaseau mai repede masina, dar o data soferul s-a intors si mi-a spus "Buna seara. Eu sunt 542, ma bucur sa va cunosc").

Evident, prietenii mei nu inteleg si ma urasc pentru ca-s mana sparta inconstienta.

Numai ca ieri, o doamna modesta care face unghiile la fete de fite intr-un loc celebru in Bucuresti, avea urmatoarea filosofie de viata: "am pierdut 10 milioane de lei diferente de curs. da-i in ma-sa, m-au facut pe mine 10 milioane?!?!".

Dragi prieteni, data viitoare cand las iar bacsis precum fata lui Ali Baba va rog sa-mi dati una in cap.

Your Personality is Very Rare (INFP)

Your personality type is dreamy, romantic, elegant, and expressive. Only about 5% of all people have your personality, including 6% of all women and 4% of all men You are Introverted, Intuitive, Feeling, and Perceiving.

IAA (advertising association) ia pozitie in privinta conceptului fabulospirit. Motivatia e geniala:

"Comitetul director al International Advertising Association - IAA România a luat not? cu interes de dezbaterea generat? în jurul elabor?rii sub egida Ministerului Afacerilor Externe a conceptului "Romania-Fabulospirit".
Având în vedere caracterul tactic al demersului, comitetul director IAA consider? c?, din punct de vedere profesional, deopotriva Ministerului Afacerilor Externe ?i Gav/Scholz & Friends ?i-au îndeplinit complet misiunea" (subl mea)

Eu una n-as mai da pe mana industriei asteia nici o campanie niciodata. De mult n-am citit ceva mai de lemn ca fraza asta. Parca e scrisa de un utecist scos la careu de 23 august. Si ma intreb what's the catch...

Va povesteam mai demult cum vad eu chestia cu examenele. In afara de asta, traiam cu senzatia (gresita, ca multe altele these days but this is another story...) ca la scoala e misto, frate. Vin tineri interesati de chestia asta de-i zice "comunicare", cu pareri (mai mult sau mai putin pertinente sau argumentate, dar sustinute cu incapatanare si voce ridicata), cu idei (am vazut anul trecut cateva prezentari care s-ar fi sustinut, cu oarece ajustari, in orice departament de comunicare). Ne certam, contraziceam, provocam.

Una peste alta, ramaneam dupa un semestru cu gandul misto ca am mai invatat ceva. Si ei si eu. (1. pt ca nu sunt genul care sa zic ca le stiu pe toate si dincolo de notiuni cred ca e mai important cum gandesti si-ti alegi argumentele/decizia; 2. fosti elevi - actuali colegi de breasla m-au tras de maneca sa-mi multumeasca pentru nu stiu care studiu de caz sau pentru ajutorul dat la Olimpiadele Comunicarii, deci nu doar ma laud aiurea). 

Curs de comunicare adica incercam sa comunicam:)... Minunat pentru stilul meu superficial si mai degraba social decat curat academic. Amanunt important: anul avea cu totul max 70-80 studenti, la curs eram cam 30-40.

Anul asta insa... stupoare. La curs sunt 100-130 (nu m-am prins si nici nu vreau sa stiu inca in catalog cati sunt, probabil ca raspunsul e unul d-ala de bula - cati trebuie).

Bun zic, intr-o prima faza. Sa privim partea buna a lucrurilor. E cerere mare pe piata asta de comunicare, marketing, PR, iata cum se coace generatia de "ogilvici" si "kotleri" a Romaniei ce vor ingenunchea batrana Europa prea degraba preferatoare de adaptari internationale.

Las' ca ma reinventez, imi fac eu curaj. De la "cursul-dialog-invatam in timp ce dezbatem idei" trecem la cursul de tip Cicero, in care eu revars prin statia audio adevaruri mai mici sau mai mari dar cu siguranta datatoare de aripi tinere si indraznete, apoi ne facem echipe si lucram virtual, ii pun sa faca un blog colectiv unde postam pareri teme cercetari....

"Huo!!! Bati campii, mamaie!!!!" Striga in cele din urma dramul de realism ce mi-a ramas pierdut undeva intre cerebel si scarita de echilibru. In afara de 5 tocilari inca marcati de trecerea prin pubertate aflati in prima banca ce notau inclusiv observatiile profunde de genul "vrei sa inchizi fereastra te rog" n-a interesat pe nimeni nimic. Vreo doua gagici se uitau pe o revista si chicoteau. O blonduta migdalata isi pusese mainile dupa gatul unuia care probabil la finalul zilei face "protectie si paza" la vreun bar. Cei mai multi picoteau vizibil plictisiti. Daca nu se prapadeau de ras pe infundate de fraiera aia (adica eu) venita sa presteze lectia in fata lor.

Ma fac ca nu vad si mai inchei ca toanta cu "Intrebari sunt?".

"Doamnaa", vine un suierat din spatele clasei. "E asa mari salariile cum am auzit eu in publicitate?".

Dragostea dureaza in realitate cat vrea muschii ei. Asa ca aveti grija ce faceti cu ea.

PS tre sa vad musai piesa, cred ca-s ultima din bucuresti de n-a vazut-o...

I-am stricat duminica lui Radu (macar ai lasat munca sau doar asa... ti-am bruiat usor browsingul?) si aflu de la Karmina ca sunt "vedeta blogosferica", pe o lista din care probabil ca nu am nici a 20a parte de trafic.

Hai ma... sa nu exageram! Ca sa citez aproximativ un domn analist, zic sa ne pastram masura propriului derizoriu... Mai ales ca asta cu "sferica" are niste conotatii despre care as prefera sa nu discutam.

Ma intreb insa cum ar putea sa scrie cineva care e cica "cerebral, fara frustrari si nu starneste patimi" despre sex... Ar fi cele mai scurte posturi ever: "Nu, nu-i nevoie sa te descalti, oricum in 10 minute am un call conference" :))

Si inca ceva: incep sa cred, dupa cateva zile de probleme tehnice la retea in care mi-am amintit de ce nu ma pot lasa de fumat, ca sunt dependenta de blog... O fi asta primul semn ca mi se urca celebritatea la cap?

sa fim realisti, miza roblogfest nu exista. nu e decat un pretext de socializare si autoincurajare. asa ca de ce asta? e din alt film. de ce sa ajungi sa scornesti "acel unghi jurnalistic" care poate poate are o samanta de scandal pe o chestie fara miza? (intrebare retorica, stiu cum e aia cu audienta atentia faima dar eu inca mai cred in deontologie profesionala, stupid me...). 

eu sunt suporter roblogfest.

si nu-mi amintesc sa fi venit novac sa-mi puna pistolul la tampla sa-i pun bannerul la mine aici (muream martira oricum, n-as putea invata niciodata chestii d-astea tehnice). si nici nu m-am simtit jignita sau uitata cand in speech-ul ala scurt a strecurat doar un "multumesc tuturor celor..." fara sa-mi spuna pe nume. eram prea ocupata sa agat un blogger cu alura de sean connery la tinerete :D

De luni pana vineri analizezi, faci planuri, strategii, implementezi si iar analizezi, manipulezi sau esti manipulat. Adica tot ce faci se invarte in jurul jobului. Subiectele, atentia, oamenii cu care te vezi.
In week-end insa... daca faci ce faci de luni pana vineri si te vezi cu aceiasi oameni cu care discuti aceleasi lucruri esti cam defect. Si nu, faptul ca-ti iubesti munca nu e o scuza. In week-end e timp de orice altceva si mai ales oricine altcineva decat job. Gandeste-te.

1. Casnicia (conform unuia fara experienta, dar cu simt de observatie): "cand trebuie sa ceri voie ca sa iesi afara".
Corolar: casnicia are grade de la "aproape insurat", la "practic insurat" sau "foarte insurat".

2. Cand stii ca te-ai ajuns (conform unui grup de ganditori profunzi): te uiti in oglinda si zici: "mama, ce barbat adevarat sunt. uite cum mi se umfla pantalonii. e portofelul!"

Sunt meserii (profesie ar fi prea mult, ocupatie prea frivol) in care "politics" si  "relationship management" iau locul competentei,  prieteniile si recomandarile sunt unice sisteme de referinta, numarul de beri baute impreuna tine loc de set de criterii calitative. Raspunsurile mele vin din ce in ce mai greu atunci cand cunostinte indepartate ma intreaba ce-mi place la jobul meu.

Uneori imi pare rau ca am refuzat sa-mi castig o paine cu dibacia mainilor si sudoarea propriei frunti la gogoserie. Sunt sigura ca gogosile ofera satisfactii pe care munca cu oamenii, oricat de speciala, nu le poate egala.

Daca livrarea era corecta (stiu eu deep down ca "pachetul meu cu daruri" e inca blocat in vreo vama neprietenoasa unde niste vamesi mustaciosi si cu pete de sudoare rascolesc bunatate de talente menite numai mie) mi-ar fi placut sa fi primit darul carismei si tupeului. Al celui ce manipuleaza, fara emotie sau empatie. Al invingatorului ce nu ia prizonieri. Al celui ce alege. Cu un pic de egoism (ca tot mi-a iesit la testul lui novac 0 ego:)).

Daca maine as muri jobul si tot ce e in jurul lui ar merge bine mersi mai departe. Cei ce mi-ar simti lipsa si poate ar plange sunt cei carora le acord cel mai putin timp / cele mai sarace ganduri / cel mai putin loc in agenda-mi snoaba. Hm... adica viata e o afacere cu rata invers proportionala de profitabilitate - cu cat investesti mai multa energie timp si suflet in ceva cu atat esti mai dispensabil... S-o aplica si la oameni?

Cica luna lui martie aduce nu stiu ce eclipsa a lui Mercur in casa nu stiu cui (asta ori e retrograd ori e in eclipsa, depresata planeta...) care ne face mai emotivi si introspectivi, aflam lucruri nebanuite despre noi si ceilalti. Eu vreau sa aflu ca de fapt sunt fiica pierduta a seicului din Bahreim si sa-mi dea cadou Dubaiul.