Mai 2007

"Vrem un eveniment diferit, intr-o locatie neconventionala, cu un script out of the box si give aways pentru presa total neasteptate". (vorba unei colege: "oricine stie cuvantul <altfel> se califica sa fie client").

Cu castile pe urechi, customizeaza-ti auditia strambandu-te cum stii tu mai bine, dar cu gura inchisa, pentru ca teasta trebuie sa-ti functioneze ca o cutie de rezonanta. E foarte tare! Mai ales ca tot autobuzul de uita la tine ca la nebuni.

La urmatoarea langa mine se aseaza un tanar cu costum de camuflaj si o bere strong in mana. Instantaneu ma gandesc ca-i venit in permisie si-l privesc cu simpatie. Imi dau seama ca armata nu se mai face. Si doza din mana lui e de energizant, nu de bere... Hm... Si te prinde nostalgia...
Tipii care erau sau fusesera "in armata" aveau un aer special. O relatie cu o catana inseamna testul suprem, tu urmand sa-ti dovedesti caracterul cu o punga de snitele prajite dimineata si una bucata chec plimbate cu trenul plin de olteni, gaste si ceapa pana in locuri numite sonor Caracal sau Vanju.  Mama lui (care pe tine te ura, desigur, ca erai golanca obraznica) isi vedea odorul si tipa sfasietor "Aoleo, mama, ce urat esti!!" de parca armata era de vina si nu ea. Dupa vreo 2-3 drumuri il lasai fara nici un regret caci iti puteau toate hainele a ceapa si nu mai rezistai s-o vezi pe ma-sa nici macar o secunda. Mda, era o chestie si armata asta...

"Premiul pentru realism". Un buchet de caprioare usor trecute de prima naparlire. Vorbesc, desigur, de barbati, agatamente, viata. Una dintre ele exclama usor iritata: "Fata! Uita-te la mine! Crezi ca-mi mai permit sa fiu pretentioasa?!".
"Masculul alfa, beta, rita...". Ele au plecat sa-si pudreze nasul. Un tip mai toarna bere si ii spune celuilalt cu zaduf repezit: "Bai! Tu te invarti si reusesti sa ai si scroafa in cotet si slanina pe masa. Ti-as zice ca esti hahalera, dar nu pot. Ca sunt invidios, frate!"

Cunoscuta si ca "fata de comitet", "super fata", "fata de treaba". Novac i-ar spune <"fata de cartier", pe romaneste "status wannabe">. Raspunde in general la apelativul "surioara" si nu spune niciodata nu. Toata gasca o iubeste, comunica, o implica in secrete si decizii. Legate de alte gagici in general. Tot in general iti aduci aminte vag de cum arata, poate putin din crestet, dintr-o "sesiune de comunicare". Sau nu-ti amintesti deloc, ca era chiar urata, frate, ea tinea doar de 6 la usa. Ma intreb ce-o face azi, cand gasca s-a risipit.

Cu cat timpul petrecut asteptand sa cada ghilotina cu atat mai mult dispar durere, disperare. Te impaci cu tine si cu lumea, daca tot ti-a fost destinata ghilotina fii senin. Cica are legatura cu serotonina si alte intamplari capitale. Sigur n-are legatura cu frica de dentist :)

Abia plouase si deasupra trotuarului lucea o lumina albastruie ca-n filmele rusesti. Frunzele imi picurau zambete ude ce-mi patau camasa de in.

De niciunde a aparut in fata mea o taraba stramba cu o caramida pusa sub piciorul mesei pentru echilibru. Vanzatorul era inalt si mirosea a scoici ascunse in nisip. Avea cel mai frumos suras. "Frumoasa, te asteptam. Te-am tot vazut trecand pe aici, niciodata nu vrei sa ma vezi. Vino mai aproape". Ma uit la el neincrezatoare si cu spranceana deja ridicata a ironie la apelativul atat de rar auzit. "Eu?" intreb si strada imi trimite inapoi un ecou suspinat. "Tu, tu. Pe tine si numai pe tine pe asteptam. Uite. In cutiuta asta - ai grija, e fierbinte - ti-am pregatit saruturi moi si soapte impleticite sa-ti incalzeasca diminetile. Si aici am cele mai delicate mangaieri sa-ti infioare causul palmei". "Asta e nebun" imi spun privind in josul strazii goale dupa un pretext sa ma indepartez, dar privirea lui are culoarea luminii dupa ploaie. "Stai, nu te grabi, abia am inceput. Am aici un umar facut din cel mai dur caracter sa-l tii la indemana cand lucrurile se clatina in jurul tau. Si am o punga intreaga de intamplari marunte si neinsemnate care ti se lipesc de suflet ca un balsam fermecat. Si am incredere, oooo, asta e marfa rara, dar tie ti-o dau la un pret special". "Nu inteleg, cine esti?" ingaim confuza si privirea lui imi e de-acum dureros de cunoscuta, "de unde ma stii atat de bine?". "Hai, frumoasa, te targuiesti cu mine... Bine, fie. Mai am pe fundul unui sac boabe de speranta si, iti amintesti cum arata?, bucatele rupte din fericirea de primavara a buburuzelor. Iar aici sub matasea asta gaurita tin dragostea, ca nu-i face bine asfaltul". "Ce vrei?" intreb raspicat caci pamantul mi-a fugit de sub picioare topit de privirea lui. "Stii ce vreau, frumoasa, nu te mai juca...".

Ma intorc peste umar si imi smulg aripile usor murdare de la ploaie, dar trag prea tare si in ciotul aripilor imi prind si inima ca pe-un porumbel cu gatul rupt. Imi ascund lacrimile si intind mana sa-mi iau "cumparaturile". Matasea mi se faramiteaza printre degete. Si trotuarul miroase a scoici ingropate in nisip. Nici pana azi nu stiu cand a disparut. 

De multe ori ne antrenam in false conversatii, mimam interesul, ne dam glumeti si ingropam in tone de cuvinte voit destepte orice incercare de dialog real.  Decat sa spunem pur si simplu "nu ma intereseaza problemele tale" ne infasuram in raspunsuri politicoase, zambete de complezenta, intrebari aparent interesate. Construim din cuvinte conversatii de nisip.

E ca atunci cand cauti disperat o solutie iar la celalalt capat e doar un mesaj inregistrat: "Multumim ca ne-ati sunat. Apelul dumneavoastra este foarte important pentru noi. Va rugam asteptati. Un operator va prelua convorbirea in cel mai scurt timp posibil". Si tu stai cuminte, cu ochii in gol si scrasnind din dinti, sperand ca sonata de bach cu sunet metalic si pocnituri la fiecare patru octave se va termina inainte sa uiti ce vroiai de fapt sa spui.

Prefer oamenii care iti spun verde in fata: "Bai frate, operatoarea s-a dus la o tigara. A 15a oara. Si oricum n-are chef sa vorbeasca cu tine, are altele pe cap, s-a certat cu barbatul dimineata si i se pare ca e grasa. Si nici nu putem pretinde prea multe de la ea, ca salariul e mic si nu dam sporuri de noapte. N-ar fi mai bine sa te gandesti de doua ori inainte sa vii la noi sa te salvam?"

aproape o luna fara net, din motive ca am sisteme prea complicate. ar trebui sa multumesc rds si televiziunilor ca am apucat sa citesc vreo 3 carti bunicele in perioada asta... plus o problema cu clanta cam tembela care se blocheaza.

tadaaam! azi a venit echipa rds sa ma puna inapoi in the matrix. si... si.... a ramas blocata in casa luata prizoniera de clanta tembela!!! am crezut ca e un cadou promotional, sa-i am pe specialisti la indemana ori de care ori nu-mi merge netul... dar mi-au spart usa si-au plecat.

asa ca acum dau google dupa "lacatus cu program de noapte" :)

Da-i, Doamne, o inteligenta peste medie, sa poata citi minciuna, prostia si rautatea intr-o nanosecunda. Da-i sclipire si arta vorbei, sa poata duce orice disputa cu orgoliosi, grandomani, stupizi. Da-i ambitie, curaj si verticalitate. Da-i si-un dram de logica, sa poata intelege schemele dupa care Tu ai decis sa programezi lumea. Si da-i multa luciditate, sa stie ce are de la Tine.

Iar apoi, ca sa nu-i foloseasca nimic din toate astea... fa-o femeie. :)

daca as fi fost la un targ de masini, as fi comentat culorile, ca mai departe de vopsea oricum n-as fi inteles. asa ca nu va asteptati la informatii destepte depre produse si solutii IT; eu la cerf asta am vazut:

- mobilul lg prada - un stand intreg contruit in jurul acestui produs - as zice o strategie perfecta pentru piata asta obsedata de "branduri d-alea smechere care-ti dau statut";

- misto standul vodafone, cu incaparea aia mica cu perne de vizionare, ar fi putut fi fooooarte kitchos dar au reusit sa ramana simpatici; foarte "pe brand platform" standul clicknet (acuma vad ca au avut si pagina dedicata cerf); orange arata in schimb ca embrio miercuri dimineata - adica niste pereti cu gauri ce-ti dau o senzatie de pustiu;

- gagici dezbracate pe la diverse standuri. ceea ce m-a dus cu gandul la altceva

altceva: exista raporturi complexe si multiple intre personalitate, "dotari" si toale atunci cand e vorba de gagici. 

sunt fete pentru care hainele sunt mai puternice decat ele insele cu tot ce au in dotare - la ele vei observa volanasul, taietura fustei, pantoful de firma. la altele "dotarile" (sani, picioare, fund, fata, sa nu credeti ca vorbesc de iq) au locul 1 in planul lor cincinal de mari succese pe plantatie. hainele sunt doar niste accesorii menite sa puna in evidenta darurile de la natura / de la chirurg. nu conteaza ce poarta, la ele intotdeauna vei remarca curba planturoasa a coapsei, sanul itzit indraznet din decolteu. si sunt fete, mai rare, ce-i drept, la care vei remarca atitudinea: zambetul usor ironic sau ingenuu, privirea curioasa, senzualitatea gestului cu care isi da parul dupa urechi. cam banala catgorisirea asta, dar foarte adevarata cand te invarti printre o mie de promoterite care mai de care mai dezbracata si mai bine dotata.

azi dimineata am gasit site meterul cu o noua infatisare.

 

nu-mi plac schimbarile. mai ales alea neanuntate. se apropie prea mult de tradare. stiu, sunt batrana, agresiva, morocanoasa. n-o sa mai invat nimic nou niciodata. mai ales sa zambesc.

barbatii ar spune orice ca sa le faca sa taca / sa nu mai planga isteric / sa nu mai bombane / sa fie putina liniste / sa le tihneasca berea / sa-si vada de treaba lor.

femeile cred orice le spun barbatii. nu s-a demonstrat inca stiintific de ce. (unii zic ca pur si simplu sunt proaste si si-o cer, prefer sa nu ma pronunt).

deci minciuna e un concept relativ. QED.

cand e ultima oara cand ai facut cuiva o surpriza? cand ai oferit o floare doar "pentru ca e soare afara si-mi place sa te vad zambind"? cand ai spus "te iubesc" pur si simplu ca sa incalzesti o inima? cand ai pus mana pe telefon "doar sa vad ce faci"? cand e ultima oara cand ai lasat deoparte listele lungi cu asteptari neimplinite si balantele contabile cu cat dau / cat primesc, numar telefoane date / numar telefoane primite, date aniversare la care e ok / obligatoriu sa spui ceva dragut? cand ai facut planuri ca sa arati ca visand iti pasa? cand ai dat fara sa ceri ceva? cand ai dat din suflet gandindu-te la celalalt, nu la tine? 

as vrea o lege care sa ne oblige pe toti sa dam 1% in plus fata de ceea ce credem noi ca "e suficient / impus de statut / mandatory ca sa obtin ceva". o lege care sa ne scoata din propriile repere egoiste. am fi noi cu noi mai buni in primul rand.

Anuntul vrea sa atraga atentia prin umor. Dar oare isi atinge obiectivul comportamental? Eu nu sunt in fan clubul "cockroaches lovers"...

Cand esti tanar, zilele trec repede si anii greu. Intensitatea cu care traiesti fiecare moment, lista lunga de dorinte si importanta pe care o dai lucrurilor - toate astea fac ca cele 24 de ore sa para putine. Vrei sa ai 25 de ani, nu 18, vrei sa ai bani si sa faci ce vrei tu. Vrei sa fie maine. Si uiti repede de ieri.

Cand esti batran, zilele trec greu si anii prea repede. Lista zilnica de "to do's" se subtiaza, lucrurile nu mai au demult urgenta si se desprind de calendar, dar anii se simt in lentoarea reactiilor, se vad in pielea patata. Ai vrea sa ai iar 20, 25, caci tu ti-i amintesti ca pe anii fara griji, in care doar "prostiile" contau. Vrei sa fie ieri. Si ti-e teama de maine.

Ce faci insa cand treci de jumatate? (si vestea proasta este ca da, dupa 30 ai cam trecut in a doua jumatate, oricat te-ai da tu leopard viguros). Pe punct de inflexiune, curba vietii tale devine relativa, conceptele sunt tulburi. Pentru unii zilele trec repede si anii la fel de repede. Motoarele lor sunt la turatie maxima, sunt innebuniti de gustul banilor si al succesului, toate reperele lor se construiesc sub forma de obiective "smart", au planuri, obligatii, multe planuri, achizitii de facut, lucruri de strans. "A avea" e definitoriu. Vor confort si fac orice sa-l aiba, nu conteaza nimic altceva. Pentru ceilalti zilele trec incet si anii la fel de incet. Motoarele lor tusesc si dau rateuri - ori si-au consumat prea timpuriu combustibilul, ori n-au stiu de fapt niciodata sa si-l foloseasca. Sunt disperati, dezamagiti de cursa lor de pana acum, se simt nedreptatiti, ghinionisti. Au senzatia ca lor nu li se mai intampla nimic, vor doar sa treaca mai repede etapa asta, sa dea pe fast forward si sa vada daca filmul vietii lor devine mai interesant pe final.

Primii sunt castigatorii. Isi vor petrece pensia in statiuni cu nume exotice si-si vor rasfata reumatismul cu masini luxoase platite din actiunile destept adunate cand erau mai tineri. Nu vor regreta nimic, niciodata. Vor fi castigat privilegiul de a trai pentru azi. Din a doua categorie se nasc inteleptii. Si nebunii.

asa si eu cu computerul... eu cred ca el are creier, el nu crede nimic

 

 

Lucrurile sunt mai simple sau mai complicate decat par functie de cum focalizezi. Dar nu par niciodata ceea ce sunt cu adevarat.