Noiembrie 2007

Daca toti guru in management, consultanti pretiosi si bestsellere apreciate zic sa imbratisezi schimbarea continua, diferenta specifica si fuga de norma, atunci cat mai conteaza si valoreraza cultura organizationala? Ironic si imprevizibil, cel ce va reusi ca manager in acest mediu in permanenta fluid unde individul si puterea lui de a demisiona sunt regi, trebuie sa fie capabil de ipocrizie, de adaptare la multe registre, sa stie arta deghizarii si manipularii. Uneori ma gandesc la manager ca la Algernon, aflat intr-o batalie disperata cu propria descompunere si neputinta.

deci nu mai e porter no. 1. interesant noul top si mai ales subiectele care au dus la schimbarea topului. as zicea ca marii ganditori redescopera ca suntem in primul rand oameni si apoi marfuri sau consumatori. si ca fericiti vor fi cei ce inteleg schimbarea. mai sapam.

ca tot mi-a reprosat cineva la un moment dat ca folosesc blogul asta de parca n-as avea bani de psiholog (chiar n-am, mai ales daca stau sa ma gandesc la indicatorul return on investment)... m-am psihanalizat eu azi si am ajuns la urmatoarea concluzie:

la mine e problema, nu la ceilalti. si de ce: tind sa share mai mult decat e cazul fara sa tin cont de persoana din fata mea sau de adevarul relatiei pe care o am cu ea; adica, ca sa fim pe sleau, sunt genul de persoana pe care daca o intalnesti in tren pana la Ploiesti o sa-ti povesteasca deschis viata ei, cu toate nelinistile metafizice si intrebarile fara raspuns. tu, calator normal cu viata ta si obiective de calatorie clare, te trezesti ca atunci cand te dai jos la Sinaia ai o nebuna blonda agatata de sumana (nu stiu exact ce-i aia da-mi place cuvantul :)) care iti reproseaza printre hohote de plans "mi-am pus sufletul pe tava in fata ta si acum tu ma parasesti?!?" e simplu. nu stiu sa tac. si probabil am o problema de relationare bazata pe o trauma mai veche legata de frica de singuratate si nevoia de a fi acceptat. deci tre' sa invat naibii sa-mi tin gura. nu ca mi-ar rezolva problema de trauma, dar macar ma scot aia de pe lista de persoane indezirabile (asa o fi corect?!) de la CFR. vedeti, e simplu, de ce sa dau bani pe psiholog? :)

mi-a incremenit ph-ul cand am vazut asta. guma de mestecat electorala...

fimul se intampla din nou, cu aceiasi actori, in acelasi decor, cu aceeasi poveste. dar nimic nu mai e la fel si vezi cum un film de tip "blockbuster/spargem topul/luam oscar" e acum un horror de clasa B care-ti seaca mintea si ce ti-a mai ramas din suflet. si cica singura diferenta vine de la faptul ca atunci cand ai vazut filmul prima oara erai curios sa bifezi o lista.

Bruneta: "daca vrei sa ai succes la baieti trebuie sa incetezi sa act as their best friends" Blonda: "stiu, dar nu ma pot abtine" Asta suna a aplicatie la bancul cu teoria si practica. Mai ales ca tot azi am asistat la o lunga dezbatere pe tema diferentei dintre chimie si stabilitate. Teoretic, toti vrem chimie si fluturi si pasiune. Practic, insa, preferam stabilitatea si drumurile batute si deciziile altora. Dupa care ne miram filosofic la o bere ca suntem frustrati si neimpliniti.

deci incepem. filmul asta e cu reprosuri prost voalate, promisiuni ipocrite, multe pietre in cap si lovituri sub centura. inchide-ti inima. si nu uita ca singura ta vina e ca ai iubit. ne auzim mai incolo.

pentru ca venele m-am hotarat sa le mai las sa creasca pana una alta, am taiat nemilos cositele balaie, trecand si eu ca toata lumea seriosa la tunsoare bob spre baietos. si ma gandesc sa renunt la culoarea mea naturala blonda in favoarea unei imagini de bruneta office. unul dintre putinii oameni care ma "citeste" si cand tin copertile inchise mi-a aruncat aseara peste umar ca this course of action e semn ca am luat niste decizii grele. mda, poate totusi mai raman blonda o vreme...

si faza asta e mult prea tare ca sa nu o imortalizam aici: o fata foarte draguta de pe hi5 o acuza pe alta fata, aparent nu la fel de draguta si aparent maritata (n-am avut rabdare sa inteleg toata telenovela, recunosc) ca a incercat sa imbarlige un baiat dand copy-paste la niste prostii de le scriam eu la un moment dat despre cum e cu coloana vertebrala si spusul lucrurilor pe nume. taci ca am ajuns si clasic in viata, copiat fara rusine si fara link. sa cer drepturi? :)))

uneori trebuie sa pierzi tot pentru a incerca sa te castigi pe tine.

un refren simplu, care uneori face mai mult decat un milion de versuri angajante/inspirante/care-ti alina inimioara franta/iti imbarbateaza - incurajeaza spiritul liber, curajul, puterea si, nu-i asa, capacitatea natural umana de a duce mai mult decat pare, de a se reinventa, de a tasni precum animalu' ala cu pene din propria cenusa.

un refren cu adanci conotatii filosofice, care, fredonat din cand in cand, poate redefini, precum o mantra secreta a cercului select al celor mai initiati, care ar putea sa ne ajute sa vedem, in sfarsit, adevaratele intelesuri ale vietii. o fraza cu parfum de vraja ancestrala, banuita doar in pierduta intelepciune a triburilor migratoare in pustietatea urbana.

functioneaza la fel de bine murmurat sau spus cu voce tare, depinde de context, voi decideti: "ia mai du-te, ma, in pizda ma-tii si canta la alta masa!"

Pentru a solicita un credit trebuie sa aveti intre 20 si 60 de ani daca sunteti femeie, respectiv 65 de ani daca sunteti barbat. Desi speranta de viata e mai mare la femei si desi si pensia este prin definitie venit. Nu vad logica. O fi o pedeapsa tarzie pentru shopoholice?

s-ar fi intamplat unul dintre urmatoarele scenarii:

A: mie mi-ar fi turuit gura cu o viteza ametitoare, amestecand nume de care n-a mai auzit, povesti anacronice, referinte stupide si glume cretine, "aoleo ce ma oftica", "si i-am zis", "si nu stiu", "si o sa ii spun", "dar lasa ca le arat eu lor". el s-ar fi pierdut tot, fericit ca sunt acolo si sunt bine dispusa, s-ar fi invartit pe langa mine ca poate mai vreau ceva, ar fi sarit sa-mi povesteasca nu-stiu-ce prostie. l-as fi oprit badaraneste "hai, ma, ce treaba am eu cu asta" si as fi turuit iar aiurelile mele. s-ar fi tuflit ca un copil coplesit de atata galagie dar mi-as fi vazut de povestea mea. pe mine nu se putea supara.

B: eu as fi fost muta, tafnoasa, cu ochii lipiti de ecran de parca atunci as fi vazut prima oara in viata un televizor, boscorodind doar supa "de ce nu e cu galuste, nu-mi plac taiteii". el s-ar fi innegurat, amutind si el, suparat de supararea mea, nestiind de unde sa ma apuce, de ce si cum sa ma linisteasca. ar fi incercat sa ma impace cu placinta cu branza, ca stie ca nu-mi place aia de mere. i-as fi vazut deruta din priviri si n-as fi facut nimic sa inteleaga ca nu e vina lui. pe mine nu se putea supara.

in final, indiferent de scenariu, as fi avut sentimentul ca am primit raspuns la toate nelinistile, dubiile si intrebarile mele. acum nu pot sa ma gandesc la el fara sa mi se puna o gheara in gat. futu-i ceapa ma-sii, eu cum sa mai iau decizii fara tacerea lui? mi-e dor si atat.

succesul sau esecul se masoara in sisteme de referinta strict personale. da, e posibil ca cei din jur sa te vada ca pe cel invins / cel cazut / cel ce-a renuntat. si da, e posibil ca cei din jur sa te vada ca pe marele smecher / izbanditorul / cel ce-a reusit tot. conteaza cum te vezi TU.

toti ne pricepem la teorie si la dat sfaturi. si ne visam calarind cai albi si salvand prunci nevinovati / printese virgine / mere aurite. e plina lumea de mori de vant si cavaleri tarzii...

in ultimul timp unii se plang ca ne intereseaza prea mult stirile de la ora 5, desi numele lor e mare pe generic, la capitolul "producatori executivi". ca si cum maricica de 5 roni din colt de pe independentei s-ar plange ca ai dreaqu tiristi vor numa' orale scurte, cand uite ce kamasutra stie sor-mea geta sa faca...

cele mai percutante metafore sunt alea in care habar nu ai despre ce scrii. esti sarac lipt? atunci pielea iubitei va luci precum gramada de aur din cala piratilor. esti miop? viitorul va avea claritatea diminetilor de dupa ploaie, neaparat cu un curcubeu de efect artistic. locuiesti in ferentari? cafeaua va avea neaparat gust de dorobanti ipocrit. e plin netu' de poeti...

va fi o iarna scurta.

din categoria aplicatii practice: m-am hotarat sa nu ma mai mint. nu ma mai pacalesc ca o sa fie bine, ca o sa primesc un semn la un moment dat, ca ceva o sa se schimbe. am incetat sa mai cred ca binele facut se va intoarce vreodata, ca greselile sunt contorizate acolo sus undeva si toti o sa platim corect. nu mai sper la prieteni adevarati carora sa le pese dincolo de interesele pragmatice de fiecare zi. nu-mi mai fac sperante ca merit ceva mai bun. nu mai cred in dragoste. si nici in ziua de maine.

nu ma mai mint si gata. prin urmare de o saptamana si mai bine ziua nu ma pot concentra, noaptea nu dorm si-mi dau seama ca mi s-a facut frica. de tot si de toate, de mine in primul rand. pai asa ne-a fost vorba, frate?! corect ar fi sa ma simt mai usoara, mai aproape de adevarul suprem, iluminata, d-astea! nu insomniaca intr-un atac de panica!!

azi am mai avut o revelatie de blonda: timpul are doar repere personale, care n-au nicio legatura cu calendarul, sarbatorile legale (btw, urasc Craciunul, Pastele si toate aniversarile in general, au prea multa ipocrizie si prea putin adevar, stiu, ma repet, asta e, idei putine dar fixe cum ziceam...) sau programul meciurilor din UEFA.

timpul si momentele lui discrete - fie ani, zile sau ore - se definesc cel mai bine din perspectiva experientei personale. daca vrei sa cunosti cu adevarat o persoana nu o intreba de zodie, parinti, foste (si actuale) iubiri, nici ce note a avut la scoala sau cati bani are in cont. nu. intreab-o ce zile "aniverseaza"/sunt importante pentru ea. iti vei da seama daca e egoist ("ziua mea de nastere e cea mai importanta"), sub papuc prin definitie ("ziua mamei, desigur"), geek irecuperabil ("pai.... ziua lui Bill Gates") sau un zgarcit monstruos ("ziua cand trebuie sa-mi platesc rata la casa masina piscina").

recunosc, e o teorie interesanta (si eu am un puseu de modestie, ce sa zic... :) anyway... 8 nov e o zi foarte speciala pentru mine si nu stiu ce as putea sa-mi urez (ceva minte mi-ar trebui, dar la capitoul asta nu mai functioneaza nici o minune, daramite o amarata de urare...).
si in general cand ramai fara cuvinte compensezi cu inca o pereche de pantofi! :))

1. cand ai facut o alegere fii pregatit sa-ti asumi toate consecintele, oricat ai fi de special; ca sa-ti fie mai usor poti folosi formula "costului de oportunitate" :)
2. ideile alea putine da' fixe carora iti place sa le spui "principii" trebuie macar din cand in cand lasate sa vorbeasca; s-ar putea sa te ajute mai mult decat crezi
3. aminteste-ti ca si tu ai dreptul sa fii furios, dezamagit, obosit si mai ales egoist. nu doar celalalt.